De departe, cu durere....

Câtă vigoare în tinerețe! Ce forță la maturitate! Ce stăpânire a orgoliilor de-a fi unic pentru colegi și fărâmițabil pentru porumbeii din Piața Ovidiu!... Câte lumi trăite, pe toate scenele vieții!....Ce suflet răstignit între Doctor fără voie și Bolnavul închipuit! Între cămilele EU-lui său și TU-urile prietenilor la nevoie!... Câtă grație violentă în iubiri și câtă credință versatilă în efemeritatea prieteniei!...

Ce generozitate încrâncenată de-a îngloba experiențele lumii și de-a le dărui - obligatoriu - celor din jur!...

Niciodată nu vom pricepe alchimia cu care ne făcea VASILE GHE. COJOCARU să-l ascultăm, să-l pizmuim sau să-l urmăm, dar, pentru că suntem plecați prea departe de locul unde îl veți înapoia mamei definitive - țărâna -, iar timpul încă nu a biruit spațiul, vă propunem să ne îngropăm cu toții în stânga pieptului, ca pe un tatuaj subcutanat, visurile unui om căruia n-am avut instrumentele să-i măsurăm covârșitoarea tandrețe din spatele măștii de hârtie pe care a scris, cu delicată maliție, epitaful breslei noastre:

ÎN CIUDA TIMPULUI

Dac-ar fi să ne piardă iubirea târzie

Și-n prăpastie drumul să cadă ucis,

Tot pe-aicea am trece și am trece de-o mie

De ori mai zănatici, tot pe-aicea, precis.

Și de ni s-ar striga pe cinci voci "Nu e voie!"

Tot pe-aicea am trece, chiar de-am face-o plângând.

Nici aprig potopul lui Tata Noe

Nu ne-ar abate din mers și din gând.

Suntem singuri de tot, noaptea geme lehuză

Și ce mult mai avem pân´ a fi dimineață!

Nici stele, nici soare, nici lumină difuză,

´Tu-i steaua și soarele mă-sii de viață!

din volumul "Vedere din mirador"

de Vasile Ghe. Cojocaru

NIȘTE OAMENI TRIȘTI, DIN NORD - Andrei Mihalache - regizor, director al Teatrului de Nord Satu Mare și Alexandru Radu - scenograf