Declarații de nemurire pentru Marin Mincu în noul număr al revistei "Paradigma"

Marin Mincu. Omul și opera - viața și prelungirea sa. Marin Mincu a murit, iar acest fapt, așa cum se cuvine, nu este trecut cu vederea. Colegi, studenți, prieteni ai profesorului au scris pentru noul număr al revistei "Paradigma", patronată, de acum înainte spiritual, de Marin Mincu. I-au fost dedicate mesaje, amintiri, regrete, de fapt… cuvinte. Instrumentele de înregistrare a realului, în miezul căruia profesorul obișnuia să fie.
Este semnificativ că dezbaterea din această ediție in memoriam se intitulează "Complexele și «iluziile» literaturii române", știută fiind indignarea criticului față de aceia care, dintr-un motiv sau altul, încearcă să subestimeze, să bagatelizeze valorile literaturii noastre. Pe prima pagină a revistei regăsim Argumentul lui Marin Mincu privind sintagma maiores-ciană "forme fără fond", o expresie pe care criticul o găsește nocivă în ceea ce privește conștiința creatoare românească: "De atunci s-a născut / instaurat un sindrom negativ în legătură cu înzestrarea noastră culturală de a intra într-o competiție reală cu Occidentul. […] Nu cumva aceste complexe și deziluzii castratoare au doar o motivație fictivă care ne împiedică să fim noi înșine în cultură? Nu ar fi mai profitabil - în loc să ne turnăm singuri cenușă în cap - să depășim handicapul freudian autoindus printr-o altă angajare - mai eficientă - în actul creației?".
Tot pe prima pagină avem de-a face și cu un (post)argument, semnat de George Popescu, în care autorul sondează momentul aflării nefericitei vești privind moartea lui Marin Mincu, dar și omagiul scriptural adus pe această cale: "Omul - Mincu s-a retras, asemenea unui actor pentru care scena (literară) s-a imers organic în pliurile existenței cotidiene, lăsându-și opera, cu toate provocările ei mai mult sau mai puțin voluntare și, deci, asumate, într-o așteptare, de dorit, fertilă".
Răspunsul scriitorului Luca Pițu la dezbaterea lansată încă din timpul vieții de Marin Mincu este "Marginalii noi la teme vechi" - o trecere cronologică în revistă a culturii românești, în timp ce Mircea Muthu își intitulează articolul "Formă și/sau/fără fond". Constantin Pricop propune "O temă de eliminat", prin care semnalează lipsa oamenilor de litere interesați de reluarea polemicilor și discuțiilor secolului al 19-lea. "Scriitorii tineri nu mai sunt atrași de asemenea schimburi de idei. Cele întâmplate în trecut par a-și fi pierdut definitiv, din această perspectivă, actualitatea. Cei de azi se văd trăind într-o lume diferită", susține autorul.
În cadrul aceleiași rubrici mai pot fi citite articole semnate de Cornel Ungureanu, Antonio Patraș, Nicolae Bârna, Felix Nicolau, Marian Victor Buciu, Dumitru Chioaru și Mihai Ene.
Sub genericul "In memoriam Marin Mincu", au semnat în omagiu: Ștefan Borbély, Bogdan Crețu, Florin Mihăilescu, Șerban Foarță, Irina Petraș, Mihail Vakulovski, Liviu Ioan Stoiciu, Marina Cap-Bun, Mircea Țuglea, Mihai Ene, Alina Bârgăoanu-Vasiliu și Octavian Soviany.
"Ave MM! Generația MM te salută!", ne anunță descendenții generației "Marin Mincu", la rubrica "Euridice fără Orfeu". Mugur Grosu, Elena Vlădăreanu, Miruna Vlada, Vasile Leac, Claudiu Komartin, Mitoș Micleușanu, Grigore Șoitu, Silviu Dancu, Sorin Dinco, Emilian Galaicu-Păun povestesc cum l-au cunoscut pe Marin Mincu, cum l-au primit în sufletele lor și cum nu-l vor alunga niciodată de acolo. "Marin Mincu a fost persoana care chiar a făcut ceva pentru noi, cu dăruire. Ne-a susținut, ne-a ascultat, ne-a publicat, iar în același timp nu ne-a îndoctrinat și n-a încercat să ne modeleze. […] A fost un fin specialist în latențe literare și nu numai, dar, cel mai important, a fost și va rămâne un Părinte al Avangardelor. O să-mi lipsească Marin Mincu", scrie Mitoș Micleușanu.
La finalul publicației, îl cunoaștem pe "cavalerul danubian" Marin Mincu prin viziunea și memoria criticilor italieni: "Marin Mincu e un cavaler danubian care, în călătoriile sale dus întors între Est și Vest, nu-și uită niciodată rădăcinile adânci neolatine ale propriei descendențe culturale. Scriitor și critic, predă de mulți ani literatură română în Italia și promovează în țara sa cunoașterea poeziei noastre", scria, în 1985, Alfredo Giuliani.
***
"Disidența e, înainte de toate, chestiune de operă. […] A te afla în opoziție înseamnă a te sustrage în permanență oricărei manipulări din partea puterii" - Marin Mincu, într-un interviu acordat revistei "Contemporanul" și redat în paginile ultimei cărți publicate de el, "Cvasitratat de/spre literatură. (A fi mereu în miezul realului)" (p. 100).