Demonstrație de citit o carte în public

Ieri, la orele prânzului, câțiva "aiuriți" (așa cum s-au auto-intitulat), în loc să facă grevă sau orice altceva s-au așezat pe treptele din fața Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" din Constanța, au deschis cărți și s-au pus pe citit. Că acest mod de a-ți organiza mintea, de a înțelege lumea, mai pe scurt de a nu fi considerat un prost a ajuns "moftul" unora nu mai este demult o noutate. Trăim într-o lume în care calculatorul a acaparat viețile noastre, inclusiv lectura pagină cu pagină.
În cadrul proiectului național "România citește", revista "Tomis" a inițiat ieri două acțiuni, la teatru și în parcul Tăbăcărie, din dorința de a scoate din nou această publicație literară în centrul atenției, dar și pentru a-l rememora pe cel stins prea curând, colegul George Vasilievici, care ieri ar fi împlinit 32 de ani. Cu această ocazie a fost lansat și un supliment omagial intitulat "Redactorul".
Purtând titlul "Lecturi urbane – Constanța citește", evenimentul și-a dorit să demonstreze că în acest oraș mai există și cultura cititului, cu toate că, dacă ar fi s-o raportăm la vânzările sau împrumuturile de carte din biblioteci, concluziile ar fi dezastruoase.
Depășind realitatea că lectura se practică într-un spațiu închis, departe de ochii lumii - doar poate atunci când ne deplasăm pe distanțe mai lungi cu trenul sau alt mijloc de transport -, redactorii revistei au dorit să demonstreze că mai avem ÎNCĂ nevoie de citit. Li s-au alăturat elevi, profesori, oameni de toate soiurile care încă mai cred că a citi aduce profit… intelectual.
"Cititul în văzul lumii e puțin jenant, pentru că de obicei citim pentru că ne place, nu pentru că vrem să demonstrăm ceva. Dacă nu reușim să sensibilizăm trecătorii, poate reușim să ajungem la urechile ministerelor care ar trebui să se îngrijoreze de îndepărtarea de lectură și de carte a prea multor tineri. Poate că ar fi una dintre variantele de a scoate România din mizerie", este de părere redactorul șef Bogdan Papacostea.
Că va mai fi sau nu reluată această inițiativă e mai puțin important. Ceea ce contează este să ne reîntoarcem la cărți sau să continuăm să ne educăm copiii în spiritul lecturii, indiferent cât de puțin timp am avea la dispoziție s-o mai facem.