Recentul caz al fetiței de numai 4 ani din Marea Britanie care a copiat gestul făcut de un personaj de desen animat preferat, și anume de a se spânzura cu un elastic, nu putea rămâne "clasat" într-un con de umbră. Fetița se afla în casă, împreună cu bunica, iar serialele pe care le urmărea erau fie "Dora Exploratoarea", fie "Go Diego Go". Phil Brown și Lorraine Ford, ambii de 26 ani, au găsit-o pe micuța Paige spânzurată în camera ei și au încercat să o salveze, însă nu au mai putut face nimic.
Relativ proaspăt, un sondaj realizat prin chestionarea a aproape 6.000 părinți din 13 țări, relevă faptul că părinții europeni cred că se transmite prea mult sex și violență la televizor, dar cred și că televizorul are efecte pozitive asupra copiilor, cum ar fi acumularea de informații generale și o mai bună înțelegere a limbajului.
Părinții nu vor doar să controleze ceea ce văd copiii la televizor, dar cer și o supraveghere mai atentă a conținutului programelor TV din partea autorităților abilitate în acest sens. (Asta dacă tot nu suntem în stare s-o facem noi, părinții!)
Cine controlează telecomanda: părinții sau copiii?
Marea majoritate a părinților întrebați spun că evaluează până la un punct programele TV la care se uită copiii lor. Implicarea părinților în modul în care copiii se uită la TV este ilustrată de faptul că trei din patru dintre părinții europeni sunt implicați în procesul decizional.
În România, 32% dintre părinți decid la ce emisiuni se uită copiii lor, în timp ce 32% iau decizia împreună cu copiii lor.
Totuși, în Olanda, Belgia și Ungaria, copiii par să fie stăpânii telecomenzii. În Franța, 96% dintre părinți sunt implicați în decizia de a urmări un anumit program TV.
Televizorul în camera copiilor
În general, aproape jumătate dintre copii au voie să aibă televizorul în cameră. România înregistrează cel mai mare procent, cu 62%, urmată de Ungaria, cu 56%. În Elveția, doar 18% dintre copii au televizor în cameră.
În ciuda dorinței de a exista mai mult control asupra conținutului la care au acces copiii, de exemplu, din partea autorităților locale, puțini părinți își fac griji că televizorul este în camera copiilor. Mai puțin de unul din cinci părinți de copii care au televizor în cameră se tem că aceștia urmăresc emisiuni care le-au fost interzise, atunci când rămân singuri.