Dezbatere publică privind reorganizarea ARACIP. Reacția FEPAL

Joi, 9 decembrie, Ministerul Educației a publicat, în vederea consultării publice, proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcționare a Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP).

Luând act de prevederile acestei hotărâri, Federația Părinților și Aparținătorilor Legali din România a făcut public un punct de vedere, prin care contestă propunerea de reorganizare a ARACIP, pe care îl prezentăm în continuare.

„ARACIP este acea instituție din România care ar trebui să asigure calitatea în educație. O face? Nu știm. Pe hârtie toate școlile iau calificative maxime sau aproape de maxim, în zilele de inspecție de zidurile holurilor școlilor sunt lipiți metri liniari de dosare cu șină umplute de mii de pagini făcute la normă, pe care cu greu o ființă cu un minim de instinct de supraviețuire le-ar parcurge.

Acest demers inutil este dublat de un proces de asistare la ore orchestrat, în care copiii răspund frumos, exact ce trebuie, niciunul nu are vreun colț de cămașă scos din pantaloni.

Totul e perfect în țara în care 5 din 10 copii se zbat în diverse forme de analfabetism funcțional, abandon școlar și/sau neșcolarizare.

Ajungem la concluzia că orice demers de modificare a funcționării acestei instituții atât de importante este mai mult decât necesar.

Proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), proiect pus în consultare publică pe site-ul Ministerului Educației are câteva probleme majore.

1. Componența Consiliului ARACIP.

De ce este importantă această structură? Pentru că acolo se votează autorizările, acreditările, avizele pentru școli și programe de studiu, printre altele.

Trecând peste greșeala de calculul matematic în Art. 7, autorii acestui proiect au pierdut reprezentantul școlilor private undeva între membrii cu drept de vot și observatori, deși intenția a fost clară și anume ca acest reprezentant al școlilor private să fie membru cu drept de vot în Consiliu.

Intrând în fondul problemei însă, cât de normal ar fi ca școlile private să se autorizeze pe ele însele? Dacă aceasta a fost intenția, atunci avem în față o soluție înfășurată temeinic în conflict de interese.

Mai mult, reprezentanții elevilor și cei ai părinților sunt în continuare ținuți pe banca de rezerve ca observatori. Tolerați, fără drept de vot. Iar această situație nu este o noutate. Nici în Comisia de Dialog Social părinții și elevii nu au drept de vot, și acolo sunt invitați doar când vrea ministerul.

Această lipsă de interes pentru beneficiarii finali ai educației ne spune poate pentru a mia oară că școala nu este despre copii, nici despre profesori, școala este doar despre catedre care trebuie să se conserve.

2. Independența de fațadă

Un alt pericol major este că plasează în mâna ministrului puterea absolută asupra instituției, stingând astfel orice tentativă de păstrare a independenței și imparțialității: ” ”Structura organizatorică a ARACIP se aprobă prin ordin al ministrului educației, la propunerea președintelui Consiliului ARACIP.” (Alin 1, Art 7).

La Alin 2 în același articol descoperim că de fapt elevii nu vor putea să participe nici măcar ca observatori. CNE nu are reprezentant legal care să nominalizeze reprezentantul în Consiliul ARACIP pentru simplul motiv că nu are personalitate juridică.

Astfel, ARACIP rămâne aceeași structură subordonată ministerului iar speranța că va deveni o instituție independență este iarăși compromisă”.