Două actrițe și șase femei

Nu mi-a plăcut Teodora Mareș în reprezentația de sâmbătă cu "Opt femei". Rolul său era al unei femei cu personalitate care ar fi trebuit să domine scena în permanență. A fost șovăielnică, slabă, delicată pe alocuri, lăsându-se sabotată de o Diana Cheregi care și-a arătat, fără efort, tot potențialul comic pe care-l stăpâ-nește. Au fost scene în care spectatorul nu se putea concentra deloc la discursul firav al lui Gaby (Teodora Mareș), pentru că Mamy (Cheregi) se foia, trăgea câte o dușcă sau co-menta prin captivante onomatopee.
Tot farmecul acestei piese stă în capacitatea și talentul actrițelor de
a-și contura personajele astfel încât fiecare să iasă în lumina reflectoarelor cu maximă claritate și strălucire. Să identificăm cu plăcere, în raport cu victima invizibilă - bărbatul casei, soția infidelă, soacra zgârcită și bețivancă, fiica rătăcitoare care se întoarce "cu burta la gură", fiica adolescentă cam zurlie, sora care a apucat-o pe căi rele în tinerețe, amanta menajeră, cealaltă menajeră, dedată jocului de cărți și cumnata fată bătrână, care visează la o "romanță" cu soțul surorii sale mai norocoase.
Toate ar fi avut motive să-l fi omorât pe Marcel, care se dovedește a nu fi fost mort, ci doar farsor. Un farsor care, pus în fața femeilor sale așa cum sunt ele cu adevărat, se sinucide în final, fără să fi apărut în scenă. Doar intriga polițistă te ține pe scaun, precum și performanța Dianei Cheregi și a Cristinei Oprean (mătușa Augustine).
Celelalte șase, doar niște femei, o ceată de gaițe care vorbesc ba prea tare, ba prea încet, joacă prea prost și nu se ridică la înălțimea unui teatru "de stat". Cel puțin Gabriela Belu care a jucat rolul doamnei Chanel, menajera vicioasă, nu avea ce căuta în scenă. Nici sare, nici piper, o interpretare plată, acceptabilă doar pentru o scenetă de amatori.
Mâna regizorului - Răsvana Cernat - nu s-a văzut aproape deloc, majoritatea momentelor care au stârnit reacția publicului fiind provocate de găselnițe și improvizații ale celor două actrițe mai sus lăudate. Nici costumele nu sunt foarte inspirate, părând cumva improvizate sau prea mari pentru măsurile actrițelor îmbrăcate. O impresie de "ca pe gard". Cu o excepție, actrița din rolul Pierrette părând să fi luat proporții în ultima vreme, poate pentru a reuși să umple rochia roșie și exagerat de sexy.
Colega mea care a asistat la premieră spune că atunci a fost altceva. Acordându-i credit, concluzia poate fi că lunga pauză a afectat montarea și că ar fi necesare mai multe repetiții la teatrul constănțean. Sau, poate, unde nu se mai numește teatru național, actorii și regizorii și-au permis să lase mai jos ștacheta….