"Eu voi fi viitorul primar al Constanței. După o legumă, o insectă!"

Invitat adesea de organizații sau institute să ridice moralul, dând notă ironică tragediei realității românești, Dan Puric a făcut sală plină din nou la Casa de Cultură din Constanța la invitația Fundației comunitare Pontus Euxin. De data aceasta singur. Doar cu microfonul și o masă cu scaun pe scenă, la care a refuzat să ia loc. Timp de aproape două ore și jumătate, "prestatorul de servicii de la Teatrul Național" a plimbat constănțenii prin istoria Dobrogei, având laitmotiv iubirea ca liant al multiculturalității, discursul finalizându-se într-o notă comică, pe subiectul fracului "magic" de la ridicarea premiului UNITER.
Ascultat cu voracitatea românului spectator-sătul să vizioneze sau să citească știri-bombă, șoc, macabre, sexy, porno, hidoase, Dan Puric nu se dorește un Guru sau Mesia. Poate doar un apreciat actor (inițial, cunoscut de pantomimă), pe care iubirea de țară l-a determinat să răscolească istoria și să dea glas unor sentimente pe care toți le trăim, dar nu le știm așeza atât de intens pe o scenă, în fața unui public. Iar el nu face altceva decât să-și îndepli-nească menirea, și anume aceea de a ne conduce la catharsis.

"Dragostea nu calculează, dar totul cântărește"
"Când le-am spus celor care m-au invitat că am o mărturisire despre martiri pe care urmează să o fac la Ateneul Român, m-au rugat să vă vorbesc despre iubire. Venind pe drum, m-am gândit cum să concentrez eu acestea și mi-am dat seama că nu-i nevoie, pentru că s-a concentrat Dobrogea. Pentru că pământul Dobrogei este un pământ al iubirii, dar este și al martirilor.
Pământul Dobrogei este o altă patrie. Există o proclamație a Majestății Sale Carol I la 1878 către armata română care spune așa: «Români veți pune piciorul pe pământul sfânt al Dobrogei, dar nu în calitate de cuceritori, ci de frați pentru toți cei care locuiesc acolo. Orice alte religii și alte neamuri, ei sunt în statul român, au tot dreptul la protecția și la dragostea noastră». Este foarte intere-santă dimensiunea de iubire post-belică. Prima mișcare a Majestății Sale a fost ridicarea moscheii.
Dobrogea… Constanța… Port… Pontus Euxin. N-a fost de la început Euxin, ci euxenios care înseamnă «ospitalitate».
În 1338, în documentele venețiene, veți găsi pentru prima dată denumirea de Marea Neagră sau Caradeniz, cum ziceau turcii în secolul XIII.
Eminescu a spus așa: «Dobrogea trebuie să fie o patrie mai bună și mai dreaptă».
Eu iubesc poporul român și nu știu ce m-aș face dacă și el m-ar iubi pe mine. Astăzi, oficial, dragostea în România nu este prețuită. Copiii noștri nu mai sunt învățați să-și iubească neamul, să-l iubească pe bunul Dumnezeu înainte de toate și familia. E o lume a interesului".
Cea mai frumoasă definiție a iubirii ne-a mărturisit că a găsit-o pe internet, la o copilă de 5 ani: "Iubirea este atunci când bunica scapă ochelarii, iar bunicul, deși are reumatism, se apleacă și îi ridică".

"Eu voi fi viitorul primar al Constanței. După Mazăre… Puric, că doar avem nume predestinate. După o legumă, o insectă… Primul lucru pe care l-aș face în Constanța se referă la faleza Cazinoului. În vecinătatea statuii lui Eminescu, realizată de Oscar Han, în stânga Cazinoului, cum privești marea, eu aș realiza fața lui Eminescu de dimensiuni mari, dintr-un material ca de sticlă sau porțelan și pe care valurile să urce tot timpul, să-l mângâie și să-l sărute. Iar îndrăgostiții să-și spună: «Hai să vedem dacă marea ne îngăduie azi să-l vedem pe Eminescu!». Nu m-aș avânta să rezolv problemele crizei, ci aș face asta pentru ca oamenii să devină mai demni și mai frumoși și vor ști să-și facă singuri treaba și să nu se sperie. Și-or să mai știe să îndrăznească".