GALERIE FOTO/ "În perioada comunistă am fost mai prețuiți!"
Prezentă, luni seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Constanța, unde a jucat memorabil rolul Stăvăroaiei în piesa "Idolul și Ion Anapoda", marea artistă a avut amabilitatea să ne împărtășească din experiența tinereții sale.
- De ce o reeditare a unei piese de acum peste 20 de ani?
- Sunt foarte fericită să fac parte din distribuția acestui spectacol care s-a jucat la Teatrul Național acum 20 și ceva de ani cu Mihai Fotino, cu Adela Mărculescu și Coca Andreescu. Acum s-a jucat la sala Teatrului Amfiteatru, dar din cauza șantierului, s-a mutat la sala mare, un spațiu puțin mai ciudat pentru noi, mai ales că piesa este intimistă, de o factură cu totul specială. Ne-a fost teamă că publicul o să aibă o receptivitate mai ciudată, chiar se va arăta mai puțin interesat, dar vreau să vă spun că am avut niște seri extraordinare. Cu niște aplauze extraordinare pe care le-am înregistrat ca pe un premiu pentru tot ceea ce facem noi pentru spectator. Și îmi doresc să trăim atâta încât să vă putem oferi dvs. ceea ce dvs. ne oferiți nouă. Adică satisfacția și bucuria că sunteți alături de noi și ne apreciați.
- Considerați că mai reușește teatrul să atragă românul acesta avid de șocant către sala de spectacol?
- Îi atrage de exemplu ce oferim noi în seara aceasta. O piesă din dramaturgia interbelică, una dintre cele mai prețioase, pentru că G.M. Zamfirescu a oferit publicului un material cu totul special și care are impact neașteptat și la cei tineri, dar și la cei bătrâni.
Am făcut și facem în continuare multe deplasări, într-un program destul de dens, dar acum venim de acasă, de la București.
- În cariera dvs. care numără decenii, există o amintire dragă legată de spectacolele de la Constanța?
- Am foarte multe amintiri. Am trăit șase ani la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și am venit deseori aici. Chiar și cu Teatrul Național. Întotdeauna am fost impresionată de publicul din Constanța. Mi-e drag să vin aici din mai multe motive. Una că publicul este atât de generos și avid de teatru și în al doilea rând pentru că mă fascinează marea. Am petrecut 30 de ani la rând la 2 Mai, de când copilul nostru s-a născut și până când a plecat din țară. Și au fost niște vacanțe divine, cu o colectivitate aproape integral de colegi. Iar copiii ne-au crescut alături și sunt prieteni până azi de când erau de-o șchioapă.
De fiecare dată când vin la Constanța mă gândesc la publicul minunat de aici și la domnul Gheorghe Ungureanu, care este o gazdă perfectă.
- Și pentru că tot vom sărbători foarte curând Ziua Mondială a Teatrului, vă provoc la un mesaj pentru români să se dezlipească de televizor…
- Eu sunt o româncă înverșunată. M-a întrebat un ziarist la un moment dat dacă nu mi-ar fi plăcut să rămân în străinătate. Datorită teatrului am cunoscut toată lumea, dar n-aș pleca niciodată. Pentru că aici este viața mea, sunt rădăcinile mele, sunt oamenii cei mai extraordinari pe care îi cunosc și cu care mă întâlnesc din clipa în care ies pe poartă și mă duc numai până la piață. Și ne întâlnim și mă întreabă mereu ce mai e nou la teatru. Sunt profund tulburată că în momentul acesta nu traversăm o perioadă favorabilă culturii, în contextul a tot ceea ce se petrece în toată lumea. Indiferent de ceea ce socotiți dvs. că declar eu acum, să știți că perioada comunistă a fost pentru teatru și pentru toată colectivitatea culturală o etapă interesantă. Pentru că am fost prețuiți și instalați la rangul pe care meritam să-l avem, zic eu. Acum e derutant și mai ales trist pentru tânăra generație. Și vă spun asta pentru că mulți dintre colegii noștri de la Teatrul Național își dau seama că n-au avut perspectivele pe care le-am avut noi. Pentru că ofertele care se făceau atunci pentru tânăra generație sunt greu de imaginat. Se făcea repertoriul pe un an și se știa cine unde joacă. Acum tinerii nu mai au niciun fel de perspectivă clară. Este întâmplător totul și nu e normal. Pentru că această meserie se câștigă exersând, exersând, exersând și din fiecare clipă în clipă. Să nădăjduim că este o clipă trecătoare și că o să revină raza de speranță nu numai pentru colectivitatea culturală, ci pentru toată România.
Comentează știrea
Am inteles, ca de Sarbatorile 2012, din cauza asaltului: marlanismului, VIOLENTEI, prostului gust si manelismului tziganesc promovate de majoritatea CLOACELOR asa-zise-televiziuni, Romanii au urmarit NUMAI programul singurei televiziuni ce a reluat prestatiile artistice de divertisment ale Clasicilor Sufletisti Romani postbelici in frunte cu Ileana Stana Ionescu, Stela Popescu, Mitica Popescu si cei ce nu mai sunt printre noi, regretati vesnic de cei cinci-la-suta Romani ce se incapatzaneaza sa supravietuisca in...viermuiala rroamarlaneasca. --- Mai sunt Romani in bantustanul pierzaniei; Romani ce au inteles ca Vina Primordiala a nenorocirilor aduse de kkpitalismul jewnglishtanez, apartine burgheziei rosii satanice, militarat-securist-ceausista: "mcquin 17.03.2013, 14:05 Sunt multe de spus... Discutiile puerile despre schengen sunt lipsite de suport intrucat noi suntem in UE si avem drepturi egale cu toti membrii. Dar se pare ca in fapt nu suntem in UE decat pe rolul de ciuca bataii de joc,dupa ce ne-au fost indesati cu sila banii FMI care partial nici nu au ajuns in Romania ci s-au dus direct in bancile ocidentale pentru sustinerea monezilor lor de catre poporul roman,pe termen lung. Daca nu am fi fost inca in UE ne curtau cu cerul si pamantul sa intram pentru a ne mulge. Evident ca si noi avem vina nostra intrucat dupa '89 ne-am lamentat la actiunile lui Iliescu si Roman care au distrus,aruncat la fier vechi o industrie de multe mii de miliarde de euro,munca unui popor.Pe aceste banditisme s-au ridicat milionarii de azi cei care fac politica in Romania. Bani sunt inca in Romania dar sunt dati prin pensii NESIMTITE fostilor securisti si militieni care au constituit aparatul de represiune a regimului comunist asupra poporului.Deasemeni armata beneficiaza de pensii mult prea mari fata de faptul ca nu au avut nici macar 1 zi de front.Bani se gasesc in evaziunea fiscala practicata de BOR peste 20 miliarde euro pe an,si inca 30 miliarde din munca la negru."
Articole pe aceeași temă
