"Gin Rummy", jocul tragic al singurătății

Vineri seară, la Teatrul de Stat Constanța a avut loc premiera piesei "Gin Rummy", spectacol realizat de Liviu Manolache. Piesa a fost jucată în doi, rolurile lui Weller Martin și a Fonsiei Dorsay fiind interpretate de Liviu Manolache și Nina Udrescu.
Povestea piesei este relativ simplă în aparență – doi oameni aflați la apusul vieții ajung într-un sanatoriu, fiind lăsați în grija asistenților sociali de către copiii lor. Pe fondul deziluziilor, cei doi își centrează atenția către jocul de cărți, pe care îl folosesc pentru a-și expune poveștile. Prima rundă de rummy este câștigată de Fonsia, însă primul calup de dezvăluiri este adjudecat de Weller, care își determină partenerul de joc să-i mărturisească faptul că are un copil de 25 de ani. Rundele continuă să fie câștigate de Fonsia, spre disperarea miocardică a lui Weller, care se transformă, dintr-o excelentă companie de discuție, într-un partener de joc care nu știe să piardă. Inserțiile de umor au adăugat o picătură de haz de necaz în tragedia singurătății: "Dă-te-n mă-ta!", sună o replică de-a lui Weller, plin de furie pe cărțile care nu îl avantajau deloc. Fonsia, pe de altă parte, își trăiește succesul la rummy uimită, în primă fază, de performanța ei, pentru ca, pe parcursul piesei, să aclame "gin" aproape timorat, după ce Weller are o cădere nervoasă.
Pe măsură ce partidele de gin devin mai dese, relația celor doi se consolidează din punctul de vedere al confesiunilor. Genialul testimonial al lui Weller atestă persecuția singurătății pe care o resimte în sanatoriu, lipsit de susținerea familiei și a prietenilor.
De fapt, masa unde se joacă gin este confesionalul social, locul depozițiilor celor doi pacienți, dar și ringul de joc al dramei care însoțește atitudinile celor două personaje. Trecerea de la tragic la ludic, de la inhibiție la patos emoțional, precum și evoluția mărturisirilor celor două personaje conferă piesei un statut important în modul de a aborda acest gen de piesă. În timp ce Fonsia trăiește regretul de a fi părăsită de propriul copil, Weller se confruntă cu declinul profesional și familial. Dezvăluirile pe care și le fac unul celuilalt devin o armă pe care cei doi o folosesc pentru a sublinia eșecul. Miza jocului de gin rummy este cea a slăbiciunilor care ies din carapacea inhibițiilor, pe măsură ce jocul de cărți încălzește spiritele celor doi.
La final, Fonsia rămâne în lumina obscură a sin-gurătății, continuând jocul în care Weller a inițiat-o. Cei doi actori au transpus în scenă cu mult talent tragedia abandonului și a regretelor de final de viață, într-o manieră care și-a meritat toate aplauzele.
A fost pentru prima dată când Teatrul de Stat a pus în scenă piesa "Gin Rummy", urmând ca spectacolul să fie reluat în stagiunea din toamnă. Ilustrația muzicală, deosebit de inspirată, a fost realizată de Liviu Manolache, iar scenografia a fost semnată de Eugenia Tărășescu - Jianu.