"Hristos s-a înălțat!". "Adevărat s-a înălțat"

Înălțarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numită în popor, se sărbătorește, în fiecare an, la 40 de zile de la Paște, de fiecare dată joia, ziua fiind, totodată, sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română.

Astăzi, creștinii ortodocși se salută cu "Hristos s-a înălțat! Adevărat s-a înălțat!". În Biblie se spune că, după Înviere, Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor timp de 40 de zile, după care s-a înălțat la cer în prezența lor.

În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, cuvânt de proveniență latină (Spasiteli), care se traduce (Mântuitorul). Referitor la Ispas, există și credința populară potrivit căreia cel care moare în această zi ajunge în Rai.

Sărbătoarea este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele și prietenii din comunitatea în care au domnit resentimentele.

De asemenea, tot pentru sporul casei, este bine ca fiecare gospodină să împartă în această zi cănițe cu lapte dulce în care se fierbe păsat.

Semănăturile trebuie să se facă până în ziua de Ispas; când se continuă și după această dată, ele nu vor da roade.

Praznicul Înălțării Domnului este ultima zi din an când creștinii ortodocși înroșesc ouă, prepară bucate tradiționale asemănătoare cu cele de la Paști pe care le sfințesc la biserică.

Pentru vigoarea fizică și spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă, nu se împrumută bani, sare și chibrituri.

Nu se dau chibrituri (care sunt surse de foc), pentru că, tot anul, gospodarul care încalcă tradiția va fi hulit și membrii familiei vor avea inima rea ca focul; de asemenea, nu se dă din casă sare, pentru că vacile din gospodăria respectivă nu vor avea lapte gras.

Tot în această zi se culeg florile, frunzele și ramurile unor plante apotropice (protectoare), cum ar fi :paltinul, nucul alunul și leușteanul. Dacă sunt culese în ziua praznicului, se crede că aceste ierburi au puteri vindecătoare.

În această zi, femeile care au în familie rude decedate împart săracilor pâine caldă, ceapă verde, brânză și rachiu pentru sufletele morților. Tradiția spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele morților, venite la casele unde au trăit o viață întreagă în ziua de Paști, se înalță din nou la cer, iar alimentele date de pomană sunt merinde pentru această călătorie.

Acum, mormintele rudelor, dar și cele părăsite din cimitirele oricărei comunități se împodobesc cu frunze de paltin, pentru cei răposați să se odihnească în pace, iar strigoii să fugă din acele cimitire.

Mai ales în mediul rural, se mai practică ritualul leușteanului. Această datină îi apără pe gospodari și animalele lor de tracțiune de efectele vrăjilor și de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuștean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei și fiecare animal în parte, urându-le să fie apărate de orice rău. Se spune că de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. În gospodăria respectivă a fost alungată boala, paguba și s-a păstrat sporul laptelui și al banilor.