În 20 de ani, 12 miniștri ai Educației

Ministerul Educației a avut, din 1990, un șef apolitic, cinci miniștri social-democrați și câte doi democrați, liberali și țărăniști, cei mai longevivi în funcție fiind ministrul demisionar de acum, Ecaterina Andronescu, Liviu Maior și rectorul Universității din Cluj, Andrei Marga.

Primul ministru postcomunist al Educației, care a condus, timp de jumătate de an, Ministerul Învățământului de atunci, a fost filosoful apolitic Mihail Șora, acum în vârstă de 93 de ani.

După alegerile din 1990, a fost numit, în guvernul Petre Roman, Gheorghe Ștefan, care a administrat ministerul timp de un an și jumătate, numele său nefiind reținut pentru vreo realizare spectaculoasă.

În timpul guvernului Theodor Stolojan, din perioada 16 octombrie 1991 - 19 noiembrie 1992, șefia Ministerului Educației a aparținut tot unui ministru social-democrat, Mihail Golu, fost absolvent, în 1958, al Facultății de Psihologie a Universității "M. V. Lomonosov" din Moscova, după care a fost repartizat la Facultatea de Psihologie a Universității din București. În prezent, Golu este profesor la Universitatea "Spiru Haret" și la Universitatea din București.

În următorul guvern, cel condus de Nicolae Văcăroiu, în fotoliul de ministru al Învățământului a venit, tot din rândurile social-democraților, istoricul Liviu Maior, care a ocupat funcția între 1992 și 1996.

Un alt ministru al Educației fără rezultate notabile a fost țărănistul Virgil Petrescu, care a ocupat această funcție timp de un an, în cabinetul Ciorbea. La remanierea gu-vernamentală din 1997, Petrescu a fost înlocuit cu țărănistul Andrei Marga, care a avut cel mai longeviv ministeriat, din decembrie 1997, până în decembrie 2000. Marga a rezistat la șefia Educației în trei guverne - Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu. Profesor de filosofie și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Andrei Marga, a avut un mandat marcat de puține scandaluri, lucru rar pentru educația românească de după 1990.

După Marga a început primul mandat al Ecaterinei Andronescu, în timpul căruia s-au făcut numeroase schimbări la nivelul examenelor naționale și a programei școlare. Urmarea acestora - la fel de multe controverse, critici și proteste, dar și porecla de Abramburica pentru ministrul demisionar de astăzi. În iunie 2003, Andronescu a fost remaniată, în cadrul unei restructurări guvernamentale prin care premierul de atunci, Adrian Năstase, își propunea o mai bună organizare a instituțiilor statului. 

După Andronescu a urmat un alt PSD-ist, Alexandru Athanasiu, care a condus ministerul Educației timp de un an și jumătate.

În perioada guvernului Tăriceanu, 29 decembrie 2004 - 22 decembrie 2008, Educația a schimbat nu mai puțin de patru miniștri, respectiv democrații Mircea Miclea și Mihail Hărdău, urmați de liberalii Cristian Adomniței și Anton Anton. Motivele oficiale ale schimbărilor au fost demisia lui Miclea, cauzată de subfinanțarea educației, restructurarea guvernamentală din martie 2007, în cazul lui Hărdău, și demiterea lui Adomniței, cu două luni înainte de sfârșitul mandatului, pentru votul acordat controversatei Legii de majorare cu 50% a salariilor cadrelor didactice, la care s-a adăugat și o plimbare cu elicopterul alimentat cu combustibil bugetar. În ceea ce-l privește pe Anton Anton, cel mai discret și pasager ministru al Educației din ultimii 20 de ani, plecarea a venit după alegerile parlamentare de anul trecut.

Aflată, din decembrie 2008, la al doilea mandat, Andronescu a demisionat din funcție, joi, alături de ceilalți miniștri PSD, în semn de protest față de revocarea din funcție a șefului Internelor, Dan Nica.