Între om și mare, "Valul mai bate același..."

Teatrul Sonar a prezentat recent, la Cercul Militar, spectacolul "Valul mai bate același...", o frescă teatrală a relației dintre om și mare, din ciclul "Întâmplărilor

cu poeți", eveniment ajuns la cea de-a doua ediție.

Teatrul Sonar este un concept cultural inedit, aducând în atenția publicului piese care îmbină actoria cu dansul, muzica și poezia. "Valul mai bate același", regizat de Mircea Pînzaru, este un proiect artistic pentru care actorii au repetat câte 5-6 ore pe zi, timp de trei săptămâni, munca lor fiind răsplătită de aplauzele entuziaste ale publicului.

Redefinind mituri puternice, actorii au "pledat" pentru bine, frumos și adevăr, reușind să surprindă cu finețe semnificații importante care pun față în față omul și marea. De fapt, în compania mării, omul e față în față cu el însuși, fiind martorul cel mai sincer al lucrurilor care îl definesc: "Sunetul mării ne amintește că există ceva fascinant, dincolo de perisabil, care ar da sens vieții", a spus Gheorghe Căpățână, cel care l-a interpretat pe Olandezul Zburător. Din distribuție au făcut parte Gheorghe Căpățână, Mariana Butnaru, Mircea Pînzaru, Cornel Loney, Ana Doina Cojocaru, Costel Botezatu, Liliana Stoica și Cristina Postolache.

Legenda lui Ulise (superb interpretat de Mircea Pînzaru) și a Penelopei, readaptată pentru a marca reîntoarcerea către iubirea adevărată și mitul olandezului zburător, care le promite celorlalți o călătorie misterioasă sunt adiacente, cu atât mai mult cu cât pot atinge plenitudinea, cu o condiție: "Să redevenim ceea ce primordial am fost, ființe de lumină, care nu cunosc cuvintele «noroi», «lașitate» sau «servitute»", a spus Gheorghe Căpățână.

Teatrul Sonar, așa cum îl definește Gheorghe Căpățână, este "expresia douămiistă" a fostului Studio al Artelor din anii 80. Deși titulatura nu mai este aceeași, obiectivul nu s-a schimbat, interacțiunea prin artă rămânând punctul de plecare în demersurile pe care artiștii le întreprind: "Spectacolele noastre sunt o pledoarie pentru normal, pentru că este firesc să avem contacte fructuoase cu civilizația. Vrem să trezim râsul oamenilor care și-au recăpătat demnitatea și identitatea", a adăugat artistul. Teatrul, privit prin efectul său introspectiv, este și un punct de sprijin în lupta contra sau alături de tenebrele cotidianului, în măsura în care el conferă o formă de realitate alternativă prin care nu doar actorii își pun întrebări, ci și spectatorii. Poate fi o formă de rezistență contra realului, în măsura în care se poate menține un echilibru sănătos cu irealul.

Deși spectacolele se bucură, de fiecare dată, de aprecierea publicului, Teatrul Sonar necesită o sală de spectacole mai mare, care să adune laolaltă și mai mulți iubitori de artă. În cadrul Cercului Militar există o sală de 400 de locuri, dar care are nevoie de unele reparații. Între timp, piesele Teatrului Sonar depășesc constrângerile prin profunzimea sensurilor pe care le creează la nivel artistic, proiectul reprezentând o prezență cel puțin interesantă pe scena culturală din Constanța.