Prof. ing. Gheorghe Gavrilă:

"Învățământul românesc nu este o afacere!"

667
2

Articole de la același autor

Aproape fiecare întâlnire de lucru a directorilor de unități de învățământ constănțene a fost marcată de intervențiile pertinente ale celui care în curând se va retrage din fotoliul de director al Grupului Școlar de Electrotehnică și Telecomunicații din Constanța. După 22 de ani, prof. Gheorghe Gavrilă, inițiatorul Jurnalului profesorului, alături de colegul său prof. Mihai Ungureanu, trebuie să se retragă, deocamdată la catedra de electrotehnică, până la sfârșitul anului școlar. Nu înainte de a oferi un interviu ziarului "Cuget Liber", jalonând câteva din reperele după care s-a călăuzit de-a lungul carierei. 


- Cum se vede învățământul românesc prin prisma a peste două decenii ca director de liceu tehnologic? 
- Învățământul românesc a suferit foarte multe modificări din 90 și până acum. N-aș putea spune că înainte de 89 lucrurile erau foarte bune, dar în ceea ce privește coerența și perspectivele învățământului, lucrurile erau mai clare. Numai dacă privim câți miniștri s-au schimbat de atunci și până astăzi, dacă privim numai la firmele școlilor care au fost obligate să se adapteze și cheltuielile făcute în mod inutil... Neexistând această coerență, n-a existat nicio strategie privind dezvoltarea și modernizarea învățământului. Și atunci, de-a lungul anilor, am asistat la sărăcirea liceelor tehnice. Tocmai cele care ar trebui să fie extrem de puternice din punct de vedere al dotărilor și echipamentelor, practic, au primit foarte puține fonduri de la stat. În aceste condiții, este explicabilă atitudinea pe care o au părinții și reticența față de învățământul profesional și tehnic. 
Noi vrem să creăm acea clasă de mijloc, dar n-o putem crea numai cu filosofi sau universitari. 
Ceea ce se întâmplă în alte țări care și ele au fost lovite de criză este faptul că au acordat la timpul cuvenit o mai mare atenție învățământului și n-au pendulat de la o guvernare la alta și dintr-o extremă în alta. 


- Și n-au pus orgoliile personale înaintea interesului elevului…
- Acesta este un alt aspect. Pentru că orgoliile politice transpuse în decizii conduc la lucruri care nu sunt conforme cu realitatea. Și ne trezim peste un an, doi, trei că schimbăm ceea ce poate că era bun. Sau ne străduim să corectăm ceea ce cineva din orgoliu a făcut rău. Aici este problema noastră: o strategie coerentă și clară a învățământului, astfel încât și elevii, și părinții, și profesorii să știe foarte clar ce au de făcut pe termen lung. De așa manieră încât tinerii atunci când termină studiile să-și găsească un loc de muncă acolo, în comunitatea lor, nu să-și caute fericirea pe alte meleaguri. Învățământul nu este o afacere care începe azi și se termină peste doi-trei ani. 


- Cu ce experiențe v-ați întors din numeroasele proiecte europene în care ați fost implicat?
- Este foarte adevărat că, în ultimii 12 ani, în școala pe care o conduc am fost implicat în foarte multe proiecte europene educaționale și acestea s-au desfășurat în țări cu economii înfloritoare. Am lucrat cu elevii în școli de primă mână. De acolo am putut vedea care sunt evoluțiile tehnologice, care este implicarea statului în dezvoltarea învățământului și ce eforturi se fac pentru ca profesorii să fie menținuți în sistem, nu să plece și să se recalifice. Aceste experiențe ne-au ajutat în formarea în școală a unui climat care este într-un fel racordat la ceea ce se întâmplă în Europa. De aceea, colegii mei percutează foarte ușor la noutăți. Acesta a fost și un argument forte în obținerea statutului de Școală Europeană de două ori consecutiv. 


- V-ați simțit frustrați să descoperiți prin școlile cu care ați colaborat lucruri pe care aici nu le puteți aplica?
- Pot să vă spun că noi am aplicat un principiu din Drept, care spune că acolo unde legea nu interzice înseamnă că se poate aplica. Așa se face că dacă am văzut prin alte școli o chestiune bună, am aplicat-o și s-a bucurat de succes. Spre exemplu, eu nu sunt de acord ca ordinea și disciplina în școli să fie păstrată de forțele de ordine. Mi se pare corect ca ordinea și disciplina să fie păstrate de către profesori, elevi și părinți. Așa se face că serviciul pe școală a fost regândit în echipe mixte și funcționează foarte bine de circa șase ani. O altă chestiune este legată de motivarea elevilor pentru a rămâne la școală după intrarea în clasa a IX-a. Repartizarea computerizată are avantaje și dezavantaje. Pentru că unii elevi cereau să plece, ne-am pus problema cum să determinăm elevii ca o dată ajunși în școala noastră să le fie greu să plece. De 15 ani, derulăm un curs de electronică și electrotehnică, pentru clasa a IX-a, sâmbăta, câte două ore, prin care ne-am propus să-i ajutăm pe elevi să se regăsească lucrând și care îi determină să se bucure că din mâna lor a ieșit ceva. O altă chestiune este legată de monitorizarea comportamentului elevilor. Bolile secolului XXI sunt mai mult legate de creier și atunci am vrut să-i ajutăm pe elevi să nu ajungă la situații limită. Fapt pentru care am convins Asociația de părinți Mihai Viteazul, prima de acest gen cu personalitate juridică din Dobrogea, să înființeze un post de psiholog școlar, finanțat de către aceștia. 


- Anul acesta este primul în care se reintroduce școala profesională. Au plecat mulți elevi din clasa a IX-a spre acest parcurs? 
- Nu a plecat nimeni. Poate și pentru că avem și un statut mai special și media ultimului admis a fost peste 7. Dacă dorim să avem un învățământ profesional serios, cred că nu trebuie să ajungem la bacalaureatul profesional. Noi trebuie să monitorizăm și să facem această muncă de orientare încă din clasa a V-a. După ce termină clasa a IV-a, elevul trebuie să intre într-un proces de monitorizare a aptitudinilor lui astfel încât la terminarea celor opt clase să se cunoască în mod clar ce ar fi mai bine pentru el. 
În mintea unora există meserii "gulere albe" și meserii umilitoare. Trebuie să acordăm importanța cuvenită și respectul fiecărei calificări, pentru că nu există calificări umilitoare și calificări de lux, ci există meserii și calificări care sunt complementare, care constituie suportul dezvoltării unei societăți normale. Nu este o politică educațională din partea unor colegi, cadre didactice să amenințe elevul că dacă nu învață bine ajunge la școala profesională. 


- Ce ne facem, totuși, cu mentalitățile acestea retrograde?
- Orice om care-și dorește să facă studii are posibilitatea în România, dar ele trebuie făcute nu de dragul diplomelor. Ne-am umplut de persoane cu un portofoliu foarte bogat în diplome, dar în domeniul pe care le pui să le lucreze ele nu performează, ci mai mult încurcă. Și atâta timp cât se menține sistemul promovării sau ocupării funcțiilor pe bază de dosare, vom avea problemele pe care le avem acum. Mentalitatea este cel mai greu de schimbat. 


Comentează știrea

D
28 septembrie 2012
?

In sfarsit!Credeam ca veti sta director 100 de ani!Bine ca vorbiti de mentalitatea altora...Era bine daca dv. va schimbati mentalitatea!

S
2 octombrie 2012
BAFTA!

Bafta Gonzolino. Si din iarna ne luam la revedere si de la Unguru'

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4191 secunde