Legenda Sfântului Gheorghe

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cu-noscuți și onorați sfinți ai creștinismului. El este sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-Catolică, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu vitejia nemărginită și credința în biserica creștină până la sacrificiu suprem.
Tradiția ortodoxă spune că Sf. Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creștină, tatăl său fiind general roman. La vârsta de 30 de ani, Sf. Gheorghe a devenit la rândul său general în armata lui Dioclețian. Sf. Gheorghe s-a ridicat împotriva hotărârilor anti-creștine ale Consiliului de la Nicomedia (303), ceea ce i-a adus persecuții din partea lui Dioclețian. A fost chinuit în cele mai cumplite chipuri, otrăvit și mai apoi decapitat. Cercetările istorice mai recente par să indice că Sf. Gheorghe a murit ca martir în Palestina, la Diospolis, lângă Lydda, cu puțin timp înaintea domniei lui Constantin.
Scrieri datând din secolele VI-VIII ale lui Teodosius, Antonius si Arculphus vorbesc despre Diospolis ca loc de venerare a Sfântului Gheorghe.
Faptul ca Eusebius menționează un martir necunoscut atunci când relatează despre Consiliul de la Nicomedia i-a făcut pe unii teologi timpurii să creadă că este vorba despre Sf. Gheorghe. O popularitate imensă a căpătat în Anglia, după traducerea "Faptelor" sale în anglo-saxonă în secolul VIII, devenind, totodată, protectorul armatei.
În credința populară, Sf. Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII și una din variantele sale este "Legenda Aurea". Se povestește cum un balaur imens și feroce a apărut lângă orașul Selena din Lybia. Locuitorii trebuia să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creștin care s-a oferit să răpună balaurul.