"Mami, băiatul ăsta poate să și zboare?"

Am văzut împreună cu fetița mea de 5 ani și jumătate premiera de duminică seara a "Spărgătorului de nuci". Cu toate că este temperamentală, băiețoasă, neastâmpărată (am ezitat înainte să o iau la un spec-tacol de balet, care presupune conduita silențioasă a spectatorilor), a privit totul concentrată și cu ochii mari. Nu au fost timpi morți, coregrafia este dinamică, iar costumele sunt frumoase și viu colorate, captând interesul și atenția.
Pentru că în Cuget Liber a apărut deja o cronică a avanpremierei, o să scriu (ați văzut ziarist să asiste la un eveniment și să nu scrie?) doar ce mi-a spus fetița mea. Dintre balerine, cel mai mult i-a plăcut Zâna (Irina Ganea), în detrimentul Alissei Tarcea, care a interpretat rolul principal, cel mai consistent, al Mariei, dar este de înțeles, a avut cele mai frumoase și colorate costume, apărând, în partea a doua, cu o perucă verde și o pălăriuță cochetă aurie.
Văzându-l pe Horațiu Cherecheș (Prințul - Spărgătorul de nuci) într-unul dintre momentele sale solo, mi-a șoptit la ureche: "Mami, băiatul ăsta poate să și zboare?", ceea ce cred că ar putea constitui un foarte frumos compliment pentru tehnica celui mai talentat balerin al trupei "Oleg Danovski".
M-a întrebat de ce mi s-au umezit ochii în momentele de final, acelea ale sfâșietoarei despărțiri a Mariei de Spărgătorul de nuci, de Prințul din vis; i-am explicat de ce Aliss și Horațiu se priveau cu atâta durere (doi artiști excepțional de expresivi), despărțindu-se și reunindu-se, pentru ca, în final, copila Marie să fie smulsă de lângă jucăria preferată, de fapt, din propria sa copilărie. Aici, ambiguitatea pe care arta baletului o întreține prin lipsa cuvintelor a fost de ajutor, ca să nu se întristeze și fetița mea. Până la urmă, ea a încercat să mă consoleze pe mine, spunându-mi că cei doi, de fapt, nu s-au despărțit, doar i-am văzut împreună, de mână, primind aplauzele și ovațiile de final, care au durat minute în șir… Am lăsat-o să creadă, mai are timp să afle adevărul, nu-i așa?…

Am văzut împreună cu fetița mea de 5 ani și jumătate premiera de duminică seara a "Spărgătorului de nuci". Cu toate că este temperamentală, băiețoasă, neastâmpărată (am ezitat înainte să o iau la un spec-tacol de balet, care presupune conduita silențioasă a spectatorilor), a privit totul concentrată și cu ochii mari. Nu au fost timpi morți, coregrafia este dinamică, iar costumele sunt frumoase și viu colorate, captând interesul și atenția.
Pentru că în Cuget Liber a apărut deja o cronică a avanpremierei, o să scriu (ați văzut ziarist să asiste la un eveniment și să nu scrie?) doar ce mi-a spus fetița mea. Dintre balerine, cel mai mult i-a plăcut Zâna (Irina Ganea), în detrimentul Alissei Tarcea, care a interpretat rolul principal, cel mai consistent, al Mariei, dar este de înțeles, a avut cele mai frumoase și colorate costume, apărând, în partea a doua, cu o perucă verde și o pălăriuță cochetă aurie.
Văzându-l pe Horațiu Cherecheș (Prințul - Spărgătorul de nuci) într-unul dintre momentele sale solo, mi-a șoptit la ureche: "Mami, băiatul ăsta poate să și zboare?", ceea ce cred că ar putea constitui un foarte frumos compliment pentru tehnica celui mai talentat balerin al trupei "Oleg Danovski".
M-a întrebat de ce mi s-au umezit ochii în momentele de final, acelea ale sfâșietoarei despărțiri a Mariei de Spărgătorul de nuci, de Prințul din vis; i-am explicat de ce Aliss și Horațiu se priveau cu atâta durere (doi artiști excepțional de expresivi), despărțindu-se și reunindu-se, pentru ca, în final, copila Marie să fie smulsă de lângă jucăria preferată, de fapt, din propria sa copilărie. Aici, ambiguitatea pe care arta baletului o întreține prin lipsa cuvintelor a fost de ajutor, ca să nu se întristeze și fetița mea. Până la urmă, ea a încercat să mă consoleze pe mine, spunându-mi că cei doi, de fapt, nu s-au despărțit, doar i-am văzut împreună, de mână, primind aplauzele și ovațiile de final, care au durat minute în șir… Am lăsat-o să creadă, mai are timp să afle adevărul, nu-i așa?…