Miruna Oprescu: "Am trăit în 18 ani cât alții într-o viață!"

Pentru unii poate părea o afirmație hazardată din partea unui elev de clasa a XII-a. Și, totuși, Miruna Oprescu nu este un licean oarecare la "Ovidius", CV-ul său impresionant urmând a fi apreciat, cu certitudine, de universitățile din lume la care aplică în această perioadă.
Cea mai recentă dovadă a valorii acestei eleve constănțene se leagă de câștigarea medaliei de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică de la Beijing. Un succes care vine după o vară foarte activă, în care a reușit să ajungă acasă doar trei zile: de ziua mamei, de ziua tatălui și, accidental, pentru a-și pregăti bagajul de plecare în China.

Vacanță înconjurul lumii
A petrecut o săptămână în Franța, în urma câștigării unui premiu "Le Prince Ringuet", ocazie cu care a simțit chemarea "ești bun și te vrem la noi!". "Am vizitat universități, centre de cercetare și firme precum Orange sau Soleil care angajează studenți și ale căror sedii sunt situate în imediata vecinătate a centrelor universitare".
Apoi a plecat patru săptămâni la Stanford University, în Statele Unite, unde a stat pentru prima dată într-un campus imens. "Un oraș într-un oraș, cu 40.000 de «locuitori», de unde am plecat mai convinsă ca niciodată că trebuie să-mi continuu studiile în străinătate".
A urmat pregătirea de-a lungul a patru săptămâni, la Călimănești, pentru accederea în lotul restrâns pentru olimpiada internațională din China.
După trei zile petrecute la Sibiu, și-a făcut bagajele pentru Beijing, de unde s-a întors direct în bancă, dar cu medalia de aur.
Nu crede în valoarea de adevăr a expresiei "Dacă ești valoros ai succes oriunde", în schimb este convinsă că, decât să muncească în cercetare de una singură trei ani în România, mai bine cu o bază materială de excepție, precum cea oferită în centre universitare de prestigiu, termină în trei luni ce și-a propus.

"Olimpicii nu înseamnă tocilari!"
Week-end-ul ei se reduce la după-amiaza de vineri, când se întâlnește cu prietenii la o pizza, joacă, pe suport boardgame, jocuri de strategie precum "Coloniștii din Catan", mai pictează ori încearcă să completeze puzzle-ul din 2.000 de piese început la terminarea anului școlar 2009-2010. "Nu mă deranjează absolut deloc expresia «mult de muncă» și nu a existat o zi pe care s-o regret. Ba chiar pot spune că am trăit în 18 ani cât alții într-o viață", cu referire directă la numeroasele deplasări internaționale cu ocazia diverselor olimpiade și a interacțiunii cu oameni "deschiși la minte, care nu sunt tocilari și știu să se distreze foarte bine".
Ne-a mărturisit cu tristețe că, din discuțiile cu colegele ei de clasă, au realizat că parcă s-a tras o linie de demarcație între generații. "În timp ce noi venim la ore în blugi și adidași, colegele mai mici fac parada modei pe tocuri neconforme cu holurile de liceu. Și cu toate că sunt judecată de către personaje comode că plec din țară în căutarea de câștiguri fabuloase, sunt convinsă că peste ani eu voi avea venituri mai mici decât ei, dar satisfacții mult mai mari".
De când se știe s-a meditat doar două sau trei luni la engleză în vederea susținerii unor testări și cel mai probabil la sfârșitul anului școlar 2010-2011 o vom regăsi consemnată ca șefă de promoție a Liceului Teoretic "Ovidius".