Moș Briceag la Galeria de Artă "Amfora"

Galeriile de Artă Amfora găzduiesc, până pe 20 noiembrie, expoziția pictorului constănțean (prin adopție) Marian Sârbu.

Tablourile expuse oferă vizitatorilor o interesantă varietate de imagini. "Am crezut că sunt peisagist prin excelență. Înțelegi?", ne-a mărturisit artistul, "dar am observat că toată lumea se ocupă de peisaje. Înțelegi? Așa că am început să pictez portrete și compoziții. Și icoane pe sticlă și lemn. Pricepi?".

Într-adevăr, peisajul este bine reprezentat și la această expoziție, dar decizia lui Sârbu de a picta portrete s-a dovedit a fi inspirată. Pe peretele stâng al galeriei vizitatorul poate găsi două portrete, al unui geamgiu și al unei bătrâne. Geamgiul, cu o discretă țigară în gură, pare complet luat cu ale lui și neinteresat de curiozitatea privitorului. Artistul povestește că a dat peste cel care avea să-i devină model din întâmplare. Un bătrânel cu nevasta în căruță i-a atras atenția, așa că l-a oprit pe acesta să-i facă o poză. Sârbu a pus și șevaletul său propriu în spatele moșului, în așa fel încât mai târziu să-l poată transforma în geamgiu.

Tabloul de lângă "Geamgiu" înfățișează o bătrânică. "Nu, nu este nevasta moșului. Baba e femeia de serviciu din tabăra de creație de la Costinești, înțelegi?". Imagini și personaje luate din viața de zi cu zi sunt, de altfel, un punct forte al pictorului, care reușește să surprindă cotidianul aparent cenușiu în tot pitorescul său colorat.

Pe peretele din spate un "Moș Briceag" din Deltă trage la rame liniștit, fără să se sinchisească nici el de privitor. Pictorul, de altfel, este pescar amator, iar barcagiul care a inspirat acest tablou este un pescar din deltă. Pictorul ne lămurește că pentru el orice moș este Moș Briceag și că nu este vorba de numele personajului. E o constantă a personajelor lui Sârbu că aces-tea își văd de treaba lor, de preocupările lor, cu o suverană indiferență față de cei care se perindă prin fața lor. Într-un fel, ele sunt indiferente tocmai ca și copacii din crângul zugrăvit într-un alt tablou al expoziției, sau ca ulcioarele (goale sau cu flori) ce sunt o altă constantă a expoziției.

Marian Sârbu a prins boala picturii de mic copil, în atelierul unor decoratori de vitrine, pe care îl frecventa. Meșterii zugravi îl primeau în atelierul lor, iar el a avut ocazia să "fure" câte ceva din tainele a ceea ce va deveni o pasiune de o viață, în timp ce, iarna, încălzea apa de picioare pentru ei. "Până dau colțu’… până predau lenjeria mai vreau să scot câteva expoziții, înțelegi?" mai spune Sârbu, care de doi ani este pensionar și acum are timpul să se dedice creației artistice.

Tablourile sale nu sunt foarte rafinate ca execuție, trăsăturile de pensulă fiind destul de energice. "Sunt un expresionist prin excelență" mărturisește Sârbu, care nu uită aproape niciodată să întrebe dacă ascultătorul a înțeles, sau, alternativ, dacă a priceput. Tablourile expuse, însă, nu lasă nici un dubiu că artistul i-a studiat cu sârg pe impresioniști și tehnicile lor.

Expoziției de pictură semnată de Marian Sârbu îi urmează, din 20 noiembrie, o expoziție de fotografie nocturnă.