Argument pentru continuitatea unei reviste

Patru decenii de cultură în paginile "Tomisului"

428
Patru decenii de cultură în paginile

Articole de la același autor

În luna iulie s-au împlinit 43 de ani de când revista "Tomis" generează cultură în spațiul constănțean. Primul număr al revistei datează din 1966, mesajul de bun venit în spațiul cultural tomitan fiind adresat chiar de Tudor Arghezi: "Se nimerește fericită nașterea pe digurile de odinioară ale Romei, în Dobrogea Mării Negre, a unei publicații literare botezată cu numele străvechi de TOMIS, patrie de antichități latine și a exilului și sepulturii marelui nostru strămoș de limbă, de scriere și sânge, Ovidiu. Onoarea Dobrogei românești era prea lipsită de un blazon literar.
Cititorii tineri ai FRUMUSEȚII DE A IUBI, scrisă de poetul latin, astăzi al nostru ca și Eminescu, îi vor putea răsfoi TRISTELE și PONTICELE răzimați de bronzul statuii lui, în același timp cu paginile revistei lor. Pe pământul uscat, sterp și scheletic al fostei provincii milenare, de-a lungul Danubiului pînă la revărsările lui în Deltă, pe nesimțite și cu o muncă titanică a oamenilor de astăzi, se răsfață un adevărat paradis unic în toată lumea. […]
De fapt, revista «TOMIS» e o nouă universitate cu redactorii care vor fi marii ei dascăli, inițiatori inspirați, poeții și prozatorii dobrogeni. Frecvența universitară nu trebuie căutată. Ea este masa cititorilor dintre Dunăre și Pontus Euxin. Ca simplu cititor și eu și întrucâtva scriitor, le urez tuturora să facă față strălucită scrisului și graiului românesc cu nuanța particulară trebuincioasă. Mulți ani revistei și eternitate fraților dobrogeni".
Poezia era redată cu preponderență de paginile revistei "Tomis". Despre înțelegerea ei scria, tot în primul număr al publicației, Ștefan Augustin Doinaș, pentru care obligația poetului era de a scrie poezia timpurilor sale, așadar de a o aduce "la zi": "Personal, consider că față de un cititor care a rămas la sensibilitatea poetică a veacului trecut, am o singură obligație: să-i ofer poezie «la zi», adică pătrunsă de spiritul epocii pe care o trăiesc. Numai în felul acesta îmi rămâne șansa de a-l face contemporan cu mine și, mai ales, cu poezia".
Chiar dacă poezia ocupa o poziție privilegiată în paginile revistei, erau abordate și celelalte sectoare ale artei - teatrul, arta plastică, filmul. Educația și problemele care decurg din acest domeniu își găseau, de asemenea, spațiu în paginile revistei.
Încă din primele faze ale existenței revistei, redactorii organizau ateliere în școli și în-treprinderi din municipiul Constanța, obicei păstrat de actuala echipă a publicației culturale. De asemenea, erau organizate concursuri de creație de poezie, proză sau artă plastică, la care puteau participa "tinerele talente".
Au onorat, de asemenea, paginile revistei "Tomis", importanți oameni de cultură: Con-stantin Noica, Andrei Pleșu, Grigore Moisil, Liviu Ciulei, Ion Frunzetti, Răzvan Theodorescu, Marin Mincu, Nicolae Manolescu, Alexandru Protopopescu sau Alex Ștefănescu.
Teatrul ocupa un loc important în paginile revistei "Tomis", fie prin cronici teatrale, fie prin opinii exprimate de actori. Un exemplu în acest sens este articolul semnat de actorul constănțean Lucian Iancu: "Pentru un studio experimental de teatru". Actorul promova ideea de studio experimental de teatru ca stare de spirit, un loc pe care să (se) experimenteze și să (se) exploreze "cei care nu cuvântă pe scena mare": "Studioul nu va să fie nici un refugiu pentru refulați și nici trambulină pentru coțcarii ambițioși din teatru. Studioul trebuie să însemne o stare de spirit, un climat de proprie căutare, un laborator, un institut în teatru și, ca efect, un anume discernământ care ne-ar feri atât de inerția și spiritul refractar față de inovația valoroasă, cât și de asimilarea diferitelor «originalități» datorate colaborării cu diverși regizori cărora Mamaia, cu nisipul ei, le călăuzește pașii către scena constănțeană. […]
Și, pentru că vorbeam de tinerețe, iar îmi aduc aminte de o vorbă a meșterului Jules (Jules Cazaban - n.red.): «Și, mai ales, nu faceți burtă, băieți! Pentru orice fel de aripi, o burtă este totuși un lucru mult prea greu»", nota Lucian Iancu, în nr. 2 al revistei "Tomis", august 1966.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 2.1904 secunde