Povestea de succes a "Prințului" de Călinescu

Pare un vis frumos, aproape ireal, pe care și l-ar dori împlinit orice adolescent. Câți nu speră să îmbrățișeze o carieră
în domeniul celei de-a șaptea arte, dar România nu pare să fie scena care să-i "absoarbă" nici măcar pe cei foarte talentați.

Matei Dima a absolvit în urmă cu cinci ani Liceul Teoretic "George Călinescu" din Constanța. I se spunea "Prințul de la Călinescu". De prin clasa a X-a, știa clar că el vrea să devină regizor.
În anul 2005, era admis la Facultatea de Teatru la o universitate privată din Iowa - SUA. Instituția respectivă i-a acordat bursă, cu care și-a acoperit cheltuielile de școlarizare și astfel părinții lui Matei au putut să-l susțină.
"Taxa de școală era cam 40.000 dolari pe an. Pe mine, costurile de cazare m-au ajuns la circa 300 dolari pe lună, deci, pentru două semestre, ajungeam cu cheltuielile personale undeva la 4.000 de dolari pe an. În cei patru ani de facultate, am fost la numeroase audiții și am fost acceptat în numeroase producții. Ceea ce era greu, venind ca român cu accent special. După care am cunoscut o regizoare de la teatrul din Iowa, care m-a chemat la audiții pentru o piesă care se numea «Rock’n roll», a cărei acțiune se petrecea în Cehia, așa încât accentul meu a venit cu folos", ne-a povestit Matei.
În al treilea an de facultate, și-a dat seama că-l atrăgea și regia: "Sunt convins că, dacă regizezi, înveți să joci mai bine, știi unde să te așezi și am reușit să fac dublă specializare regizând o piesă scurtă în ultimul an".
Și, pentru că tot avea destul timp la dispoziție, s-a decis să urmeze și o facultate de relații publice în cadrul aceleiași universități. "Am considerat că această specializare mă ajută indiferent ce drum aș alege în viață. Relațiile publice m-au învățat să fac public speaking, să scriu, să învăț despre retorică, despre jurnalism", a mai spus Matei.

Regie de film în LA
La ora actuală, este în al doilea an la un masterat în regie de film în Los Angeles.
"În ultimul an de facultate, am început să aplic la diferite mastere de regie și am știut că trebuie să ajung în Los Angeles, pentru că acolo este industria. Am găsit Academia de Film din New York, care are mai multe filiale în Statele Unite și astfel am ajuns să fac doi ani de masterat în Los Angeles", ne explică tânărul regizor.
Și aici, bursa îi acoperă costul studiilor, dar viața este mult-mult mai scumpă decât în Iowa, motiv pentru care îi mulțumește unchiului său că a acceptat să-l găzduiască. Aceasta în condițiile în care chiria ajunge și la 1.000 de dolari în zone nu foarte bune.
"A trebuit să învăț să fiu pe picioarele mele. Pentru americani, nu contează diploma sau să le arăți unde ai terminat. Important este ce filme ai reușit să faci, la ce proiecte ai colaborat sau în ce film ai jucat și cât de bine ai interpretat", ne spune Matei Dima.
S-a împrietenit cu un student american de la actorie și au început să strângă bani, reușind să regizeze un film care se numește "Agent Steal", despre un agent secret care nu poate să țină un secret. Un soi de satiră la adresa filmelor gen James Bond: "Am reușit să strângem 40.000 de dolari și să facem un film de 25 de minute care acum se află în post producție".
Intenționează să intre în circuitul de festivaluri cu acest film, ocazie cu care "agenți și producători văd ce poți să faci" și îl pot angaja pen-tru viitoare proiecte: "Vom realiza și o variantă de lung metraj care poate fi distribuită și, dacă îl remarcă cineva, există posibilitatea să ne ofere spre exemplu un milion de dolari să realizăm filmul".

"Fac parte din visul american!"
L-am întrebat cum e să trăiești visul american și ne-a declarat că el, acum, chiar face parte din acesta: "Aș vrea să pot să mă gândesc că dacă mă întorc în România voi avea succes. Dar aș pierde tot ce am muncit pe brânci ca să acumulez. În America, mi-ar fi mai ușor să le demonstrez părinților că am meritat sacrificiile pe care le-au făcut. Am auzit prea multe povești negative despre ce se întâmplă în România ca să-mi doresc să revin".
La cei 24 de ani, Matei a muncit mult și lumea l-a văzut ca pe un tip muncitor și e apreciat pentru ceea ce face. Consideră că a acumulat destulă experiență pentru că a trecut printr-o groază de lucruri diferite și s-a adaptat foarte ușor: "Mă consider un norocos că muncesc ceea ce-mi place!".
Fratele lui, Vlad, este profesor universitar la o facultate privată din New York, pe specializările franceză și film.
În final, mesajul lui către colegii români este să-și stabilească un drum cât mai repede și să muncească pentru a-l împlini.