Ansamblul "Mandolinata" apare pe multe afișe ale manifestărilor culturale constănțene. Îi întâlnești pe cele mai diverse scene tradiționale sau mai puțin convenționale, de la cea a teatrului, la cea improvizată în mall. Cu cântările lor pe glasuri de toate vârstele, au reușit să impresioneze publicul constănțean în spectacole ca "Muzica Basmelor" sau "La vie en rose".
"Când organizează cineva ceva, ne cheamă. Dacă nu organizează, îi provocăm", spune cu un zâmbet în colțul gurii creatorul ansamblului, profesorul Ilie Belcin, explicând că spectacolele sunt motivația cursanților, pentru că, de fapt, "Mandolinata" e un curs de inițiere muzicală: "Fără spectacol, pregătirea e incompletă. Nota reală e cea a spectatorului".
Ansamblul a apărut pe 10 decembrie 1975 și a trecut prin timp cu membri de toate vârstele. Singurul care nu a plecat de la înființare este Ilie Belcin - profesorul și mentorul. El inițiază copiii în muzică, cum spune, care apoi își iau zborul spre o carieră în muzică sau se întorc mai târziu ca părinți, cu copiii. "Baza sunt copiii, că pe lângă ei cresc ceilalți", a surprins el esența acestui lung și frumos drum.
O școală cu istorie
"Mandolinata" a apărut firesc ca urmare a unui curs în urmă cu 37 de ani.
"În 1974, Clubul SNC avea foarte mulți elevi la chitară, iar cel care preda acolo nu mai făcea față. Așa că m-a chemat într-o zi și m-am trezit în fața clasei căreia m-a prezentat drept «tovarășul profesor». Amicul a tot insistat să le fiu mentor, eu nu prea voiam, că n-aveam timp. La ieșire, în hol, ne-am întâlnit cu niște oficialități cărora, din nou, m-a prezentat drept «tovarășul profesor». Și m-am trezit iar în fața clasei și secretarul de partid m-a prezentat iar drept «tovarășul profesor»… Dacă tot eram în fața lor, a trebuit să fac ceva. Și le-am dat de lucru. Așa că duminica următoare trebuia să mă duc să văd dacă au făcut ce le-am dat".
Așa a început. Și așa a continuat… După scurt timp, a făcut o triere. Cum erau foarte mulți copii, pe cei mai mici de 10 ani i-a trecut la mandolină, că n-aveau mâna suficient de mare să cuprindă griful. Apoi a apărut ansamblul. Și au dus-o an după an, unii veneau, alții plecau. Au câștigat premii la tot felul de festivaluri naționale și internaționale atât împreună, cât și separat.
Cel mai nou și mai mare premiu primit de un membru al ansamblului este trofeul festivalului internațional din Serbia. Cel mai tânăr membru, Vlăduț, care are 8 ani, a luat premiul III la Cantabile când avea doar două luni de mandolină. Cu toate și cu fiecare în parte se mândresc toți. Iar toți înseamnă cei care au trecut prin "Mandolinata" în ultimii 37 de ani și care se pot întoarce oricând. O parte din ei o și fac mai ales iarna, în decembrie, când de obicei ansamblul începe să se rotunjească și să ajungă ditamai orchestra.
Cursuri gratuite pentru părinți și copii
Încă din 1990, cursurile sunt duminicale și se țin la Casa de Cultură, instituția care le și patronează. Un alt amănunt foarte important este că sunt și gratuite. Și câteodată rămân și părinții împreună cu copiii la cursuri.
De exemplu, Mirela Neculescu și-a adus fiica la mandolină acum doi ani. Pe Andreea. Dar i-a plăcut atât de mult că a rămas și ea. Acum, mamă și fiică fac parte cu mândrie din ansamblu. Tatăl lui Vlăduț a fost elev al lui Ilie Belcin și membru în "Mandolinata" de la 6 ani, apoi, la aceeași vârstă, și-a adus și fiul, iar acum cântă împreună. Pe lângă ei sunt Silvia Badea, în vârstă de 9 ani, Gabriela Tiu, care cântă la mandolină de 16 ani, și Maria Țugui - de 11 ani.
Ce admiră mult elevii este dedicarea profesorului care în timpul săptămânii trece pe la copii să-i ajute să exerseze și să învețe partiturile.
De aceea, o mare parte a elevilor lui din 1974 și până acum au ajuns la Conservator, au burse prin străinătate sau sunt profesioniști.
La cursuri, învață să cânte și din voce, dar și să recite. "Suntem trubaduri", spune el. "Se completează mandolina cu cântecul vocal și poezia".
În repertoriul lor intră muzici diverse adunate din folclor, romanțe, canțonete, șansonete, serenade, arii din opere - "Sempre Libero" sună superb la mandolină - și, bineînțeles, colinde. "Cu mandolina ajungi mai ușor la melodie decât cu chitara" spune el mângâind cu privirea instrumentul rotunjor pe care-l are în brațe.
Astăzi, au spectacol la Teatrul "Oleg Danovski" - "Un tangou și-o chitară", joi, la Biblioteca Județeană, pe 7 decembrie, la Forumul German, pe 12 decembrie, la Ovidiu, la Casa de Cultură, pe 13 decembrie, la Muzeul de Artă, și tot așa, au ocupate, cu bucurie, aproape toate serile până la Crăciun.
Tradiția lor pe care o respectă cu sfințenie este ca, de două ori pe an, în ianuarie și-n iunie, să-i cânte o serenadă lui Eminescu, iar atunci "Sara pe deal" și "Mai am un singur dor" ating valurile în tremurul mandolinei.
