Profesori care-și remodelează caracterul în funcție de elevi

I-am cunoscut la Școala Specială nr. 2 din cartierul I.C. Brătianu, unde totul se petrece altfel decât ne-am imagina. Plecând de la faptul că în clase sunt doar șase sau cel mult 12 copii și până la faptul că un cadru didactic îi preia din clasa I și îi însoțește, silabă cu silabă, printr-un efort susținut, până la clasa a X-a.

Satisfacția profesională este înmiită

Sunt 52 de cadre didactice, toți cu atestat în psihopedagogie specială, pentru 180 de elevi diagnosticați cu deficiențe severe și profunde, care nu fac față învățământului de masă. Beneficiind de un plan de școlarizare și programe speciale, activitatea cu acești elevi se desfășoară diferențiat, în funcție de particularitățile individuale și ritmul propriu al fiecărui copil. Programul unei zile este de-așa manieră conceput încât să respecte curba de efort a copilului. Ziua începe la ora 8 cu obiecte mai grele, cum ar fi matematica sau citirea, la ora 12 este pauza de masă, după care rămân în grija profesorilor educatori, cei care desfășoară programe de terapie complexă și integrată, cum ar fi socializarea, autonomia personală, terapia și abilitatea ocupațională - desen, cusut. Le plac foarte mult orele opționale, intitulate sugestiv "Lumea poveștilor", "Lumea literelor", "Arta scrisului", "Natura, prietena mea", "Terra - planeta pe care trăim", "Jocul culorilor", "Armonia trupului".

Directoarea Victoria Haleț ne declara că majoritatea copiilor provin din familii dezorganizate, unde nu au cunoscut căldura părintească și, de aceea, toată activitatea cadrelor didactice se concentrează pe compensarea sferei afective. "Munca de echipă este esența în activitatea noastră. Profesor psiholog, cel de terapie specifică, psihodiagnoză și asistentul social formează un front comun. Spre deosebire de învățământul de masă, aici totul se raportează la realitatea imediată, la concret. Despre tot ce se vorbește trebuie să fie palpabil, să fie exemplificat în scris".

Pe tânăra profesoară Elena Chisar, viitoare mămică, am găsit-o într-o clasă de-a III-a, cu un pumn de creioane colorate în mână. Șase copii în bănci, cuminți, colorau și-i sorbeau cuvintele cu puterea lor de înțelegere. "Am venit și am făcut aici practica pe timpul facultății, iar acum, după trei ani petrecuți pentru a realiza ceva cu totul special, nu cred c-aș putea să plec în altă parte. Cele mai fericite momente sunt acelea în care se înregistrează un progres cât de mic, dar vizibil după zile, chiar luni de eforturi".

Cresc sub ochii profesorilor

Și pentru că aici, în aceste clase, vârsta cronologică a elevilor nu corespunde cu cea mintală, atunci când prof. Simina Radoslav ne-a mărturisit că "acești copii chiar îmi cresc sub ochi", cu certitudine s-a referit la mult mai mult decât promovarea în sine a unei noi clase.

Prof. Elena Ciobănescu și-a început activitatea de cadru didactic la catedra de fizică-chimie în învățământul de masă. De 17 ani, însă, predă la Școala Specială nr. 2. "După perioada de acomodare, ca urmare a trecerii într-un alt regim de învățământ, am constatat că dacă nu ai dorință de a-i imprima copilului un nivel de lucru, dacă nu există dorință și dragoste, nu poți depăși momente foarte grele. Aici trebuie cunoscut elevul din toate punctele de vedere, mai ales comportamental și, de aceea, interesul major este acela de a nu schimba profesorul de-a lungul anilor de școală petrecuți aici". Ne-a mai vorbit despre dificultățile pe care le întâmpină la revenirea în școală după vacanță, pentru că uitarea este mult mai accentuată. "Poate de aceea aici satisfacțiile sunt mult mai mari decât… dincolo".

Extrem de emoționantă ni s-a părut afirmația profesoarei Leni Burlacu, o altă viitoare mămică ce se dedică acestor copii care n-au nicio vină să se fi născut așa: "Aici, alături de ei, am învățat să mă bucur de puțin, dar să le dăruim lor enorm".

Într-una din pauze, în cancelarie, le-am cunoscut pe majoritatea cadrelor didactice de la această școală specială și n-am avut decât o singură curiozitate: dacă și-au dorit vreodată să lase baltă această școală și să se respecializeze. Prof. Ioana Geantă, de 17 ani pe funcție aici, ne-a declarat că, dacă au existat asemenea momente, fracțiune de secundă, când simți că nu mai poți, "îți trece imediat pentru că acești copii chiar au nevoie de noi și de ajutorul nostru. Destul îi marginalizează restul societății!".

I-am cunoscut la Școala Specială nr. 2 din cartierul I.C. Brătianu, unde totul se petrece altfel decât ne-am imagina. Plecând de la faptul că în clase sunt doar șase sau cel mult 12 copii și până la faptul că un cadru didactic îi preia din clasa I și îi însoțește, silabă cu silabă, printr-un efort susținut, până la clasa a X-a.

Satisfacția profesională este înmiită

Sunt 52 de cadre didactice, toți cu atestat în psihopedagogie specială, pentru 180 de elevi diagnosticați cu deficiențe severe și profunde, care nu fac față învățământului de masă. Beneficiind de un plan de școlarizare și programe speciale, activitatea cu acești elevi se desfășoară diferențiat, în funcție de particularitățile individuale și ritmul propriu al fiecărui copil. Programul unei zile este de-așa manieră conceput încât să respecte curba de efort a copilului. Ziua începe la ora 8 cu obiecte mai grele, cum ar fi matematica sau citirea, la ora 12 este pauza de masă, după care rămân în grija profesorilor educatori, cei care desfășoară programe de terapie complexă și integrată, cum ar fi socializarea, autonomia personală, terapia și abilitatea ocupațională - desen, cusut. Le plac foarte mult orele opționale, intitulate sugestiv "Lumea poveștilor", "Lumea literelor", "Arta scrisului", "Natura, prietena mea", "Terra - planeta pe care trăim", "Jocul culorilor", "Armonia trupului".

Directoarea Victoria Haleț ne declara că majoritatea copiilor provin din familii dezorganizate, unde nu au cunoscut căldura părintească și, de aceea, toată activitatea cadrelor didactice se concentrează pe compensarea sferei afective. "Munca de echipă este esența în activitatea noastră. Profesor psiholog, cel de terapie specifică, psihodiagnoză și asistentul social formează un front comun. Spre deosebire de învățământul de masă, aici totul se raportează la realitatea imediată, la concret. Despre tot ce se vorbește trebuie să fie palpabil, să fie exemplificat în scris".

Pe tânăra profesoară Elena Chisar, viitoare mămică, am găsit-o într-o clasă de-a III-a, cu un pumn de creioane colorate în mână. Șase copii în bănci, cuminți, colorau și-i sorbeau cuvintele cu puterea lor de înțelegere. "Am venit și am făcut aici practica pe timpul facultății, iar acum, după trei ani petrecuți pentru a realiza ceva cu totul special, nu cred c-aș putea să plec în altă parte. Cele mai fericite momente sunt acelea în care se înregistrează un progres cât de mic, dar vizibil după zile, chiar luni de eforturi".

Cresc sub ochii profesorilor

Și pentru că aici, în aceste clase, vârsta cronologică a elevilor nu corespunde cu cea mintală, atunci când prof. Simina Radoslav ne-a mărturisit că "acești copii chiar îmi cresc sub ochi", cu certitudine s-a referit la mult mai mult decât promovarea în sine a unei noi clase.

Prof. Elena Ciobănescu și-a început activitatea de cadru didactic la catedra de fizică-chimie în învățământul de masă. De 17 ani, însă, predă la Școala Specială nr. 2. "După perioada de acomodare, ca urmare a trecerii într-un alt regim de învățământ, am constatat că dacă nu ai dorință de a-i imprima copilului un nivel de lucru, dacă nu există dorință și dragoste, nu poți depăși momente foarte grele. Aici trebuie cunoscut elevul din toate punctele de vedere, mai ales comportamental și, de aceea, interesul major este acela de a nu schimba profesorul de-a lungul anilor de școală petrecuți aici". Ne-a mai vorbit despre dificultățile pe care le întâmpină la revenirea în școală după vacanță, pentru că uitarea este mult mai accentuată. "Poate de aceea aici satisfacțiile sunt mult mai mari decât… dincolo".

Extrem de emoționantă ni s-a părut afirmația profesoarei Leni Burlacu, o altă viitoare mămică ce se dedică acestor copii care n-au nicio vină să se fi născut așa: "Aici, alături de ei, am învățat să mă bucur de puțin, dar să le dăruim lor enorm".

Într-una din pauze, în cancelarie, le-am cunoscut pe majoritatea cadrelor didactice de la această școală specială și n-am avut decât o singură curiozitate: dacă și-au dorit vreodată să lase baltă această școală și să se respecializeze. Prof. Ioana Geantă, de 17 ani pe funcție aici, ne-a declarat că, dacă au existat asemenea momente, fracțiune de secundă, când simți că nu mai poți, "îți trece imediat pentru că acești copii chiar au nevoie de noi și de ajutorul nostru. Destul îi marginalizează restul societății!".