Profesorii solicită sprijin părinților împotriva violenței școlare

Alexandru Neguțu este elev în clasa a IV-a la Școala "Grigore Sălceanu" din Constanța și a declarat ieri că îi plac armele "de la cele mai mici până la cele mai mari", pentru că îi dau putere și îl fac să se simtă "foarte puternic și rău".

Ilustrațiile alăturate îi aparțin, sunt realizate pe calculator și i-au fost inspirate de desenele animate de la televizor, cum ar fi Naruto.

Fiica subsemnatei are 4 ani și jumătate, nu iubește păpușile, în schimb colecționează tot ce înseamnă desenule animate Ben 10. Tot cu violență.

Nu neapărat acestea sunt exemple generale, dar sunt cele mai apropiate de concluziile oferite, ieri, la masa rotundă provocată de Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională Constanța, pentru a căuta împreună "Alternative ale fenomenului violenței în școli".

În 2007-2008, au fost centralizate 100 de cazuri de violență în școli, iar în primul semestru al acestui an școlar sunt deja contabilizate 20 de astfel de situații. Nici la capitolul violență domestică nu stăm prea… rău. Șase cazuri anul trecut, deja două anul acesta.

Despre deviațiile de comportament, încă din grădiniță, a vorbit psiholog specialist Tatiana Barbaroș, care, dincolo de proiectele aplicate în mediul preșcolar, în cadrul cluburilor părinților, a spus că aceștia solicită tratarea unor probleme precum timiditatea copiilor.

Implicarea părinților, cheia de boltă

Ca exemplu de bune practice, ne-a fost oferită reușita de la Colegiul tehnic "Pontica" (fostul Liceu Agricol Palas), unde, acum doi sau trei ani, profesorilor le era teamă să aștepte troleibuzul în stație, seara, din cauza violențelor propriilor elevi. "Pentru noi era un adevărat calvar să facem de serviciu pe coridoarele instituției, pentru că în timp ce ne aflam la un capăt al acestuia, la celălalt capăt elevii dădeau foc ușii de la wc", a declarat prof. Florica Tănăsescu. "Cel mai important este să le dai încredere în propriile forțe", a afirmat cu tărie prof. Geli Neriman, de la același colegiu. "Am ajuns la concluzia că dacă îi exmatriculăm îi pierdem, nu fizic, ci prin baruri și alte găști de cartier. Nu trebuie să le vorbim urât și nici părinții. Trebuie să-i facem să înțeleagă că nu trebuie neapărat să ai note mari ca să ajungi un om demn în societate. Din păcate, și faptul că am mutat doi elevi, după numeroase abateri, la două școli, n-a fost o soluție, cei doi abandonând învățământul. Cel mai important este să stabilim un parteneriat foarte strâns cu părinții, care trebuie să promită că vin măcar o dată sau de două ori la școală, și nu neapărat când este ședința cu părinții."

Degeaba ne ascundem după… cireș, este foarte adevărat că rolul definitoriu în modelarea caracterului odraslei noastre suntem noi, părinții. O meserie pe care chiar și cei care nu și-au dorit-o trebuie s-o îndeplinească în așa fel încât copiii să devină, la rându-le, părinți buni.

Pauzele între ore, moment propice pentru violențe

Gazda mesei rotunde de ieri, Camelia Condurache, coordonator CJAP, ne-a făcut cunoștință cu Ionuț G., elev la Liceul Teoretic "Lucian Blaga", care se afla împreună cu mama și diriginta, pentru a ridica o problemă adesea ignorată, și anume violențele petrecute în timpul pauzelor dintre ore, când copiii rămân nesupravegheați.

De asemenea, eleva Grațiela Teșeleanu, președintele Consiliului Elevilor de la Colegiul Tehnic "Tomis", a semnalat faptul că există în rândul lor colegi timorați de hărțuielile altora, dar cărora le este frică să recunoască, de teama "urmărilor" aplicate de gașca "solidară" în rele. O soluție ar fi, într-adevăr, să se adreseze psihologului din școală. Dar și acela, dincolo de confidențialitatea cazului, trebuie să ia măsuri mai departe, și-atunci nu se află?

Fără mobile la școală

O idee foarte importantă, însă, desprinsă de un participant la masa rotundă ar fi ca regulamentul școlar să fie respectat mai strict, de-așa manieră încât telefoanele mobile să nu mai aibă ce căuta în școli, știut fiind faptul că ele sunt sursa numeroaselor filmulețe postate pe un site "devorator" de acte senzaționale.

Tema violenței în școli rămâne, din păcate, un subiect de actualitate atâta timp cât părinții sunt tributari celui mai important capitol: "Timp alături de copilul meu!".