"Să le fie rușine ministrului și profesorilor care au spus că-i predicativă"
Schimbarea operată "in extremis" de prof. Liviu Pop, ministrul interimar al Educației, la baremul de la proba de limbă și literatură română a Evaluării Naționale 2012 a indignat foarte mulți profesori, care consideră că nu există nicio urmă de ambiguitate și că astfel îi defavorizează pe elevii care au răspuns corect.
- Sunteți de acord că ar exista o ambiguitate la propoziția în discuție națională: "Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii"?
- Problema care s-a pus acum la Evaluarea Națională este falsă din mai multe motive. Propoziția în discuție este o subiectivă chioară, banală, pentru că ea poate să fie analizată din mai multe perspective. În primul rând, topica este a unei propoziții subiec-tive, pusă înaintea predicatului. De fapt, gramatica tradițională spune că poate fi discutabilă, dar în această situație se ține seama de topică. Acolo "jena" aceea este indusă de "răsfoit", deci predicația este "răsfoitul". Și de "răsfoit" este indus subiectul extins într-o propoziție subiectivă. Aici "răsfoitul" este un substantiv verbal, un supin, provenit dintr-un mod verbal nepredicativ.
Și mai este un alt motiv care face din propoziția respectivă o subiectivă: predicativele nu au, decât în situații extrem de rare, pe care aproape că nu mi le pot crea în momentul de față, ca element de relație pronumele relativ compus "ceea ce". A apărut târziu în limba română, după model francez, probabil adus de pașoptiști. Structura în sine este un calc după limba franceză "c’est quoi".
- Cum vi se pare decizia de a acorda punctajul din barem și celor care au scris corect și celor care au greșit.
- Nu este permis așa ceva, este revoltător. Ministerul a dovedit o mare slăbiciune și înseamnă că acolo nu sunt oameni de calitate. Dar și profesorii care acceptă înseamnă că nu știu carte. Să vină profesorii să demonstreze că "ceea ce" este un element de relație pentru predicativă.
Au nedreptățit cu 60 de sutimi pe cei care au scris corect că este subiectivă. Este o mare nedreptate. Ar trebui să-i dea în judecată cei care au scris subiectivă și care pierd locuri la liceele de elită.
Plus că arată că profesorii din preuniversitar nu știu gramatică și trebuie să pună mâna pe gramatică. Să caute în biblio-teca "Gramatica pentru toți", scrisă de Mioara Avram. Cred că la pagina 423, în paragraful 355 este această problemă discutată: în ambiguitatea aceasta alegi poziția.
- E normal ca un ministru să cedeze la presiunea părinților?
- Este degradant și asta arată că în România nu se mai face carte. Iar secretul acestei ambiguități stă în faptul că disciplina Gramatică nu se mai predă la facultate. Profesorii nu mai sunt pregătiți pentru a preda gramatica școlară. Limbă română con-temporană se face la facultate, care este un fel de lingvistică generală aplicată la limba română. Nu îi mai interesează structura desfășurată a mesajului, ci mai degrabă ce aspecte teoretice putem noi să desprindem din mesajul respectiv. Gramatica tradițională a fost completamente abandonată, de aceea profesorii nu mai pot să facă o analiză de frază corectă. Mi s-a întâmplat în ultima vreme, când am mers la inspecțiile de gradul I să mi se spună de către directori că absolvenții facultății au probleme la analiza sintactică.
În gramatica generativ transformațională care se studiază acum nu mai recunoaște fraza. Propozițiile sunt niște părți de propoziție cu predicat. Așadar reîmpărțirea aceasta în subiectivă, predicativă, atributivă, directă, indirectă sunt de domeniul trecutului acum pentru profesorii universitari, ținând cont de planul de învățământ. Nu se mai face sintaxa frazei deloc. Cel mult, poți să găsești în universități o astfel de analiză, dar numai la profesorii de limba română care o predau ca second language străinilor care vin să învețe limba română.
Comentează știrea
Intr-adevar, este rusinos ce se intampla cu Limba Romana. Sa nu uitam si de Legea Pruteanu, care lansa un semnal de alarma impotriva detractorilor limbii, aprobata cu greu, promulgata, dar ... fara sa fie prevazute sanctiuni, pentru nerespectarea ei. S-ar fi strans bani multi, pentru cultura si educatie, daca ar fi fost in vigoare. Faptul ca chiar specialistii din Academie (?) ezita in precizarea subiectivei demonstreaza mentinerea unui haos creat cu buna stiinta, ca sa nu mai vorbim de DOOM2, o enormitate, sau de votul acela, academic, din 1992, prin care se fixau reguli absurde, precum scrierea diferentiata cu "â" și "î", cînd, deja, se ajunsese la scrierea generalizată cu "î", exceptînd derivatele lui "român, sau impunerea măgărească a lui "sunt", în defavoarea lui "sînt", moștenit tot din latină." Ar fi trebuit imediat să existe o reacție mediatizată PRO DOMO, chiar și din partea profesorilor din învățămîntul preuniversitar. Oricum, nu ar fi lipsit argumente, în favoarea subiectivei, precum: 1.conversiunea in subiect ("Jena mea" sau banalul pronume demonstrativ cu sens neutru "Aceasta"); 2.topica; 3.identificarea intîi a predicatului nominal și, apoi, a subiectului acestuia etc. Contraargumentul cu intonația sau accentul nu rezistă, întrucît este vorba despre un text scris, nu oral. Să nu uităm că o situație similară a existat la o olimpiadă a elevilor, în care precizarea subordonatei viza textul eminescian "Și dacă..." Oricum, nimerit ar fi fost să fie preîntîmpinate cerințele cu răspunsuri ambigue, la un nivel național submediocru de pregătire a elevilor.
Cu siguranta ca daca Moliere ar trai azi in Romania ar scrie a 2-a parte la "Le Bourgeois gentilhomme". Analizele gramaticale care se fac astazi se pot numi oricum: batutul cimpilor fara a intra sub incidenta legii, despicarea batului de chibrit in patru, vorbire multe si inutila, filozofie de proasta calitate, etc: dar in nici un caz nu poate fi vorba de stiinta! Narozii care au dat aceste subiecte au vrut sa arate ca isi merita piinea, ca nu fac umbra degeaba pamintului. Si in alte sectoare de activitate astfel da narozi incurca in mod cumplit lucrurile.
As vrea sa sitiu daca profesorii din ziua de azi sunt in stare sa rezolve toate problmele date la examenele finale (indiferent daca de numesc capacitate sau bacalaureat). Copiii ar trebui sa dea examen din ceea ce invata ei nu din ceea ce viseaza unii care nu fac toata viata decat sa ascuta creioane si sa caute nod in papura!
Articole pe aceeași temă
