Prof. Constantin Vitanos se identifică nu numai cu istoria, dar și cu renumele Colegiului Pedagogic "Constantin Brătescu"
din Constanța. Cu toate că în anul 2006, după 40 de ani de activitate, s-a pensionat, prof. Vitanos ține legătura permanent cu direcțiunea acestei instituții.A debutat la școala din localitatea Moșneni, în anul 1967, și în cele patru decenii și-a pus amprenta puternic în istoria învățământului constănțean, inclusiv prin valoroase lucrări editate.
- Cum vi se pare inițiativa "Cuget Liber" de a readuce în atenție valorile învățământului constănțean?- Ideea este foarte bună. Recent, am fost invitat la un spectacol omagial organizat de Inspectoratul Școlar Județean Constanța, unde am întâlnit numeroși colegi, actuali pensionari, și vorbeam cu prof. Aliss Andreescu tocmai despre acest lucru. Dacă am o amărăciune este aceea că nici unul dintre noi, după ce oamenii care au reprezentat ceva pentru învățământul constănțean s-au pensionat, n-am mai fost apelați de către cei care s-au ocupat de învățământ în general - și vorbesc de învățământul con-stănțean în mod special -, pentru a valorifica experiența noastră. Am fost chiar surprins că Inspectoratul ne-a reunit la un eveniment deosebit, organizat cu forțe proprii.
- Sunteți un istoric erudit. De ce credeți că învățământul românesc a ajuns la coada Europei?
- Prin ce ne deosebim de Occident? Noi nu avem rigoare. Sunt statistici care arată că media inteligenței noastre native, mai ales în domeniul științelor, al matematicii, e de două ori mai mare decât media europeană. Deci o statistică făcută de străini. Și totuși nu ne mișcăm. În timp ce ei se îndepărtează, noi parcă mergem înapoi. De ce se întâmplă lucrul acesta? E clar că ceva nu e în regulă. Pentru că s-a demonstrat că nu se poate spune că suntem noi mai proști decât alții.
M-am plimbat în toată Europa asta, prin intermediul proiectelor cu bătaie europeană și stăteam de vorbă cu colegii străini, discutam de la egal la egal. Ba chiar ne întrebau pe noi. Am fost invitat în Franța special pentru a-mi da cu părerea, pentru că ei fuseseră la noi și le-a plăcut modul de abordare estetică a unor evenimente. Atunci noi de ce nu ne apropiem de standardele lor? Și vă spun eu de ce: ne lipsește disciplina, rigoarea, ordinea, chestii fundamentale care duc la productivitate și care sunt baza progresului. Așa, cu conferințe și altele asemenea nu se poate face treabă. Într-una din cărțile mele, l-am citat pe Iorga, care spunea că dobrogenii ar trebui să fie altfel, pentru că aici există o încrucișare multi-etnică românească. Și tot Iorga spunea: «Cine pleacă de la casele lor? Oamenii curajoși, dârji, care înfruntă greutățile, care caută noul». Din ăia două-trei milioane de români nu toți se duc la căpșuni. Și chiar dacă se duc, o fac motivați de un salariu mai bun, pentru că vor să trăiască mai bine, să-și ajute familia. Care este concluzia: că cei mai buni pleacă. Ne pleacă doctorii, oamenii de valoare și atunci ce se va întâmpla cu țara asta? Și atunci ne întoarcem la învățământ. De ce nu facem bani să-i ținem aici, să-i plătim? Nu poți să discuți de învățământ fără să discuți de societate. Dacă societatea românească e în criză, atunci școala cum poate să fie? Școala românească este într-o criză profundă.
- Care considerați că ar fi cauzele?
- În revista "22", fostul ministru al Educației Mircea Miclea vorbește despre reformele făcute ca urmare a unui Pact în educație care a existat. Și el, Miclea, care este din aceeași grupare cu Funeriu, spune ce greșeli a făcut acesta din urmă și de ce nu reușește reforma care era pregătită de ei. Printre ele enumeră chiar și frica de a aplica descentralizarea.
La primul proiect de reformă în acest sens, cu fonduri de la Banca Mondială pentru Reconstrucție și Dezvoltare, chiar și de la Soros, am participat și eu. Erau vreo 100 de milioane dolari prin 1994-1995, fonduri care au generat primele manuale alternative, primele opțio-nale, un nou curriculum și așa mai departe. Și care s-a încheiat oficial în anul 2002.
Eu atunci eram la Inspectoratul Școlar Jude-țean Constanța și, în calitatea mea de inspector general pe acest gen de probleme înnoi-toare, am fost cooptat în organismele națio-nale care să aplice acele reforme cu Banca Mondială. Eram în Comitetul național de ma-nagement și finanțare, care viza și descen-tralizarea învățământului. Noi în 2001 pre-gătisem toți inspectorii din țară pentru descen-tralizare, noul management și finanțare, toți directorii de școli din orașe până la comune fuseseră pregătiți și mai trebuia decizia politică. Nu s-a luat! Insist pe ideea că formarea oamenilor trebuie să preceadă toate celelalte măsuri care se iau, chiar și în domeniul managementului și finanțării.
Acum la fel și cu scandalul acesta cu venirea doamnei Andronescu. Miclea declara în articolul amintit că pentru a doua oară, de data aceasta Funeriu n-a avut curajul să aplice descentralizarea din considerente politice, și la nivelul universităților, și la nivel preuniversitar. Este una dintre greșelile care a dus la îndepărtarea lui pe bună dreptate.
- Păi și descentralizarea mult blamată de acum?
- Da’ nu e nicio descentralizare, din moment ce inspectorul general numește directorii!
Știți care sunt cei mai buni profesori de la Colegiul Pedagogic acum? În perioada în care vreo 11 licee am primit dreptul să organizăm concursuri de completare a posturilor cu profesori universitari în comisii. Atunci am venit și noi cu niște criterii de recrutare, cu alte obiective, după cultura organizațională a fiecăruia. În nici un caz când au venit prin repartiție din concursul național.
În nici un domeniu nu se realizează produse de mare calitate, decât printr-o muncă riguroasă, profesionistă. Dacă le ai pe astea o să ai și respect, și venituri mai mari, evident.
v v v
Discuția cu profesorul Constantin Vitanos a fost mult mai cuprinzătoare, dar, din păcate, spațiul tipografic nu ne-a permis s-o relatăm integral, așa încât vom mai reveni.
