Scriitorii din Constanța au pus-o de un scandal

O scrisoare deschisă semnată de Maria Pop, Valeriu Cușner și Constantin Lămureanu, destinată lui Ovidiu Dunăreanu, președintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor (US), ne-a fost trimisă, ieri, pe adresa redacției. Scrisoarea conține defulări ale celor trei scriitori, care, în numele libertății de exprimare, îl acuză pe Ovidiu Dunăreanu de diverse lucruri.

Una dintre ele se referă la absența președintelui US Dobrogea de la două evenimentele editoriale care au avut loc în ultimii doi ani: "În Constanța, timp de doi ani, s-au lansat superbe volume de poeme, având ca autori două mari speranțe ale poeziei românești: tânărul constănțean Ionuț Caragea, vicepreședinte ASLRQ (Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec-Canada), și Valeriu D.G. Barbu (constănțean în devenire), pentru care multe ziare din orașul nostru, radiouri și televiziuni locale s-au înghesuit să-i prezinte".
Întrebat cum răspunde acestor afirmații, Ovidiu Dunăreanu ne-a spus: "Nu e obligația noastră să participăm la chestii particulare".
Un alt punct al "manifestului" se referă la unii autori care nu au reușit să devină membri ai Uniunii Scriitorilor la Constanța: "Ne puteți explica de ce alți scriitori consacrați, din Constanța, n-au intrat în atenția dvs. pentru a deveni membri ai Filialei dobrogene a U.S.R.? Ne-am întrebat, de mult, de ce tânăra scriitoare din Constanța, Gabriela Vlad (laureată cu premiul Uniunii Scriitorilor încă din anul 2005 ), a devenit membru U.S.R. al Filialei din Brașov? De ce prolifica și valoroasa scriitoare Maria Pop (cu peste 20 apariții editoriale), beneficiară a multor cronici realizate de mari oameni de cultură ai țării noastre, nu a putut deveni membră a U.S.R.? De ce un talentat scriitor și publicist, consacrat și publicat încă din anii ’80, Constantin Lămureanu, încă nu este membru al U.S.R.?".

Un critic tânăr, sau măcar viu, dacă se poate!
Răspunsul lui Ovidiu Dunăreanu vine să clarifice nelămuririle: "Nu au intrat în US pentru că nu au valoarea necesară. Când i-am prezentat Comisiei de la București cărțile Mariei Pop, mi s-a spus că sunt zahariseli, nici n-au vrut să audă de ea. De ce nu a avut doamna Pop o recomandare de la un critic viu sau tânăr? ". De asemenea, președintele US Dobrogea plusează cu detalii picante despre viața privată și nebuniile personale ale scriitorilor. Lucruri care nu merită redate, întrucât nu ar explica în niciun fel ca-litatea profesională a scriitorilor în cauză.
Spre finalul epistolei furibunde, semnatarii scrisorii invită la analiza trecutului, acuzându-i de impotența literară cu care se confruntă Constanța pe scriitori rinocerizați: "După toate cele expuse mai sus, sunteți convins că atitudinea față de mișcarea literară a orașului nostru ar trebui re-construită din temelie? Numai că această schimbare presupune o profundă anchetă a trecutului, o analiză a fenomenului de rinocerizare a unor scriitorași care s-au ridicat prin compromisuri și decădere morală și care au tot interesul să nu fie deranjați. (Dacă ați fi apelat la dosarele lor de la C.N.S.A.S. ați fi avut numeroase surprize). Poate din aceste motive, filiala U.S.R. din Dobrogea își ține obloanele trase?".
Ce a vrut să spună poetul?
L-am întrebat, dintr-o curiozitate tâmpă, pe Ovidiu Dunăreanu, care concluzionează că "cei care au semnat scrisoarea sunt personaje de tristă faimă, care se gândesc doar la pensie. Maria Pop a fost refuzată, Valeriu Cușner e un om bolnav, iar despre Lămureanu... nu-mi aduc aminte să fi scris ceva de valoare. În plus, tonul dat de Uniunea Scriitorilor este să avem cât mai puțini veleitari bătrâni".

Eu creiam, el creia, Doamne, ce frumos ierea!
"Nu se poate creia o cultură de calitate pe fundații putrede; cultură pe care locuitorii Dobrogei o doresc și o merită din plin. Nu simțiți că în țară se schimbă atitudinea față de cultură? Puteți să vă schimbați și dvs.?", se întreabă semnatarii scrisorii.
Nu, nu cred că se poate "creia" o cultură de calitate, din simplul motiv că nu știm limba română. Pe lângă acest lucru, ne așteptăm, în mod nefericit, se pare, ca măcar scriitorii, oamenii care pot crea realități și care, datorită harului lor, ne ajută să ne aplecăm mintea asupra lumii, să fie modele pentru societate. Sau poate doar cei adevărați procedează așa. Iar viața lor privată nu ne interesează câtuși de puțin, pentru că vor lăsa în urmă cărțile, și nu problemele de familie sau certurile cu tovarășii de table. Din cauza acestor scandaluri, care nu îmbunătățesc câtuși de puțin viața culturală a Constanței, din contră, o adâncesc în balele obscurului, intelectualii pierd teren și orice urmă de eleganță. Eșecurile personale nu pot fi rezolvate prin defulări publice și nici nu pot fi explicate prin indiferență, piedici, dosare sau alte probleme jenante. Orgoliile nesatisfăcute și revoltele vulgare nu aduc cultură. Nu aduc absolut nimic.