Scriitorul Ananie Gagniuc pregătește un festival de umor care va purta numele lui Jean Constantin

Ananie Gagniuc se numără printre puținii scriitori de literatură umoristică din țară și printre foarte puținii autori de gen din Constanța. Face haz de necaz pentru că e un viteaz. Și pentru că e convins, la fel ca Wilde, că viața e mult prea importantă ca să fie luată în serios.

Umoristul constănțean Ananie Gagniuc, însoțit de doamna Magda, fermecătoarea soție și viitoarea sa văduvă - plan optimist cu care îi place s-o răsfețe - ne-a pus la curent cu ideile sale pentru viitor și alimentate de prezent. Nici trecutul nu e însă, de ignorat, mai ales că, și anul acesta, scriitorul a participat la numeroase festivaluri de umor din țară. La Constanța, în luna aprilie, Ananie Gagniuc, autor de satiră și umor, și-a lansat cartea sugestiv intitulată "Ca la balamuc", publicată la editura Ex Ponto.
Încurajat de soția sa, primul său critic, care îi răspunde cu aceeași monedă bombelor cu haz, Ananie Gagniuc prezintă în cel mai recent volum al său texte în premieră sau publicate de-a lungul timpului în integrame cu umor, actualizate vremurilor și scrise "de dragul unui surâs". Cum ar fi: "La aniversarea zilei de căsătorie, soția mi-a spus: «Bărbate, du-mă și tu undeva unde n-am fost demult!» Și-am dus-o în bucătărie. / S-a plâns că în bucătărie are un aragaz electric, un cuptor electric, un mixer electric, un storcător electric și, din cauza lor, n-are unde să stea. I-am cumpărat un scaun electric. / De trei luni nu vorbesc cu ea. Nu îndrăznesc s-o întrerup. / La început, Dumnezeu a creat lumea. Și s-a odihnit. Apoi a creat femeia și de atunci nimeni nu s-a mai odihnit niciodată!" (p. 12).
În privința viitorului, Ananie Gagniuc intenționează să organizeze un festival de umor la Constanța, care să-i fie dedicat fostului său colaborator, actorul Jean Constantin. Festivalul va avea caracter competitiv și va cuprinde, bineînțeles, epigramă, proză și poezie umoristică și, eventual, caricatură. Scriitorul dorește ca Ștefan Cazimir să prezideze juriul și ca evenimentul să aibă ca invitați actori de comedie, în amintirea regretatului artist.
O altă idee care îl macină pe scriitor de ceva timp, mai exact din perioada post-revoluție, este înființarea unui muzeu al umorului, un loc în care omul să intre, să vadă, și să râdă: "Un muzeu în care să fie expusă sula-n coaste a lui Iliescu, trei cartofi ai lui Brătianu, o bâtă de miner, tot felul de chestii. Să fie și un cântar care, atunci când se așează pe el o cocoană, să strige «Aoleu, dă-te jos!». Muzeul poate fi permanent îmbunătățit cu o chitanță de pensii, de exemplu".
De asemenea, scriitorul se gândește să mai scrie, împreună cu Dumitru Hurubă, o carte de literatură umoristică, ilustrată de caricaturiștii Cristian Vecerdea și Costel Pătrășcanu. Un volum care s-ar putea numi "Sex în grup", fără nicio legătură cu sensul practic al acestor cuvinte...Totodată, Ananie Gagniuc se mai gândește și la o antologie a creațiilor sale din ultimii 30 de ani: "Aș vrea să fie o carte de căpătâi, dar nu ca să mă căpătuiesc", ne spune scriitorul.
Umorul debordant al lui Ananie Gagniuc, menit a genera "o lacrimă de râs într-un ocean de necazuri", este dublat de plăcerea de a se amuza a doamnei Magda: "Atunci când ești lângă Ananie Gagniuc întinerești. Umorul e viață. Când te trezești dimineața și zâmbești, vei trăi mult și bine și frumos". "Când îi citesc ceva e cu gura până la urechi, după aia e cu gura pe mine", completează Ananie Gagniuc.
Și, pentru că situația cu care se confruntă România impune un acut simț al umorului, Ananie Gagniuc aplică principiul "cu cât mai multe necazuri, cu atât mai mult haz". Pe final, scriitorul ne recomandă, din convingere, ca atunci când mergem la piață și cumpărăm un kilogram de roșii, de exemplu, să specificăm: "Așa, ca pentru soacră-mea…". Iar vânzătoarea ne va da cea mai bună marfă. Garantat!