Seminarul Teologic din Constanța (1923-1931)

259
Seminarul Teologic din Constanța (1923-1931) - documentarseminarulteologicdinco-1533649053.jpg

Articole recomandate

Evoluția ascendentă a ortodoxiei în Dobrogea după 1878 a dus la necesitatea dezvoltării învățământului teologic ortodox în acest areal, obiectiv materializat începând cu anul școlar 1922-1923. Mărturie în acest sens este adresa nr. 40530 din 9 august 1922 înaintată conducerii Primăriei Constanța de către Ministerul Cultelor și Artelor – Direcția Generală a Cultelor, în care se preciza:
"Vă facem cunoscut că, cu începerea anului școlar 1922-1923, va lua ființă, la Constanța, un nou seminar teologic cu clasele I și V. Ministerul va suporta cheltuielile necesare pentru plata pesonalului administrativ și didactic și pentru hrana a 50 elevi bursieri în fiecare din cele două clase. Rămâne în sarcina Prefecturii și Primăriei să găsească localul în care seminarul va funcționa și să suporte plata chiriei și amenajărilor trebuitoare, pentru care veți lua contact și cu d-l Dobrescu, deputat de Constanța".


★ ★ ★


Prin rezoluție, primarul Constanței, Virgil Andronescu, avea să decidă: ,,Delegăm pe Pr. Gh. Rădulescu, profesor la liceu, cu căutarea localului pentru seminar. Voi lua și avizul domnului prefect de județ pentru fondul cu care județul vine în ajutor’’.
Urmare a dezbaterilor dintre primarul, respectiv prefectul județului Constanța s-au propus ministrului Cultelor și Artelor două locații unde ar putea să funcționeze Seminarul Teologic Constanța și anume: Cazarma Regimentului 9 Cavalerie, respectiv Cazarma Regimentului 74/63 Infanterie.
În ciuda tuturor asigurărilor, porțile seminarului nu s-au deschis nici la începutul anului 1923, din cauza tergiversărilor dintre părțile implicate în rezolvarea acestei chestiuni. Urmare a noilor demersuri ale conducerii Primăriei Constanța, la data de 15 mai 1923, pe bază de proces-verbal, locotenent-colonel Grigore Simionescu, comandatul Batalionului II - Regimentul 74/63 Infanterie, asistat de locotenent Severineanu Mihail – delegatul Direcției Domeniilor Militare din Ministerul de Război, pe de o parte, și Dumitru St. Dumitru, consilier comunal, asistat de I. Filotti, șeful serviciului tehnic al Primăriei Constanța, pe de altă parte, încheiau formalitățile de predare-primire a spațiilor destinate funcționării Seminarului Teologic din Constanța.
Cu toate că începutul a fost anevoios, această instituție avea să inițieze activitatea de creare a unui corp preoțesc bine pregătit, menit a satisface în special nevoile spirituale ale locuitorilor din întregul areal dobrogean. Se contura astfel începutul unei noi perioade benefice pentru întreaga suflare ortodoxă de aici în care Seminarul Teologic din Constanța avea partea sa de contribuție, alături de cea a instituției episcopale, reactivată, cum bine se știe, în anul 1923. Din nefericire, lipsa unui sediu adecvat, cu toate dotările necesare, îsi va pune amprenta decisiv asupra evoluției sus-numitei instituții de învățământ teologic, din pricina numeroaselor neajunsuri, ea fiind în pericol de a-și închide porțile an de an.
Reprezentative sunt, în opinia noastră, demersurile energice susținute de P.S. Gherontie - Episcopul Constanței. Iată, spre exemplu, ce preciza acesta într-un memoriu din 7 august1926, înaintat primarului Constanței Al. Pilescu: 
"În nenumărate rânduri am avut ocazia de a vă expune situația tristă în care se găsește seminarul teologic din localitate. Înființându-se acest seminar în Constanța, pentru a împlini lipsa de preoți în Dobrogea și Cadrilater, și neavând un local propriu, a fost instalat în localul Cazărmii Regimentului 74 Infanterie; dar după un an de la înființare, a fost mutat într-unul din pavilioanele Regimentului 9 Călarași. Aici, nu va putea sta mai mult timp decât până la 15 iulie 1927. La această dată, urmează ca din lipsa unui local propriu, seminarul să se desființeze. Desființarea, ar avea consecințe dureroase, atât pentru Noi ca Episcop întrucât n-am putea satisface cerințele religioase ale locuitorilor care cer a li se da preoți, îndrumători pe cale morală și națională, cât și pentru populația rurală însăși, știut fiind că poporul nostru rural, îndeosebi, nu-și poate îndruma copiii decât către școlile normale și către seminarii. Desființându-se seminarul, vor privi cu ochi răi pe conducătorii țării. Pentru a nu ne găsi într-o astfel de situație, am decis construirea unui local propriu, pentru care avem nevoie de sprijinul tuturor constănțenilor’’. După cum se observă P.S. Gherontie încerca să sensibilizeze autoritațile locale, dar și întreaga suflare constănțeană, astfel încât printr-un efort comun să se poată împlini acest deziderat. 
Problema construirii unui spațiu necesar funcționării seminarului a rămas nerezolvată și, prin Decizia nr. 3337/12 ianuarie 1931 a Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor, Seminarul Teologic din Constanta avea să fie desființat: 
"Noi, ministrul secretar de stat la Departamentul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, 
Având în vedere necesitatea reducerii bugetului învățământutului secundar;
Având în vedere că seminarul teologic din Constanța, funcționează în condițiuni nesatisfăcătoare în mai multe localuri improprii, pentru care se plătesc chirii importante,
Decidem:
Art. I. Seminarul teologic din Constanța se desființează complet în ziua de 1 ianuarie 1931.
Art. II. Profesorii și maeștrii titulari vor fi chemați la minister, sâmbătă, 17 ianuarie 1931, pentru a-și alege alte catedre în învățământ, după normele prevăzute la art. III din deciziunea cu Nr. 174.780 din 17 decembrie 1930.
Personalul didactic suplinitor cum și personalul administrativ și de serviciu, se lasă în disponibilitate, pe ziua de 15 ianuarie 1931.
Repartizarea elevilor și lichidarea averii seminarului se vor face conform art. IV și V din menționata deciziune.
Art. III. D. director al învățământului secundar este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.
Dată la 12 ianuarie 1931.
Ministru, N. Costăchescu".
(Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale, fond Primăria Constanța, dosar 15/1922, f. 44-45; dosar 29/1923, f.63, 86, d. 13/1927, f. 58; M. Of., Partea I, nr. 13, 16 ianuarie 1931, p. 518.) 
Virgil Coman


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.6924 secunde