Sfântul Vasile cel Mare, stâlpul ortodoxiei

La fiecare început de an, pe 1 ianuarie, creștinătatea sărbătorește praznicul Sfântului Vasile cel Mare, trecut la cele veșnice în urmă cu șaisprezece secole. Sf. Vasile, episcopul Cezareii, este unul dintre cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxe și, totodată, unul dintre cei mai mari teologi creștini. El s-a născut în Pont, în jurul anului 329 și a murit în Cezarea în ziua de 1 Ianuarie 379. El provine dintr-o familie creștină binecunoscută: tatăl său, Sf. Vasile cel Bătrân, a fost un renumit învățător în Pont, iar sora sa Macrina și fratele său Grigore din Nyssa au devenit, de asemenea, sfinți. Sf. Vasile a studiat în Cezarea, iar mai apoi la Constantinopol și Atena, remarcându-se încă de tânăr prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică. La Atena a legat o strânsă prietenie cu Grigore Nazianzus care a fost întotdeauna impresionat de inteligența și spiritul său profund. Sf. Vasile a devenit apoi un strălucit profesor în NeoCezarea. Sub influența sorei sale Macrina, Vasile se apropie mai mult de biserică, iar episcopul Cezareii, Dianius, care îl aprecia deosebit de mult, îl încurajează să accepte o slujbă bisericească. În căutarea căilor spre perfecțiune, Vasile vizitează multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia. La întoarcerea în Pont el înființează o mănăstire pe malul Iris-ului. Scrierile sale din acea perioadă pun bazele vieții monahale sistematice și de aceea Sf. Vasile este considerat părintele monahismului oriental. După moartea lui Dianius, Eusebius devine episcop, care la rândul său încearcă să-l convingă pe Vasile să devină preot, și în cele din urmă îi oferă o înaltă slujbă în cadrul episcopiei, care îi dă ocazia să-și arate în plenitudine deosebitele sale calități spirituale și intelectuale. În acest timp, Vasile exercită o mare influență atât în rândul conducătorilor statului, cât și a populației și clerului. El începe o aprigă polemică împotriva arianismului și a altor mișcări eretice. La 14 Iunie 370, Sf. Vasile este ales episcop al Cezareii, cel mai important susținător al său fiind Grigore Nazianzus. În această înaltă funcție el era totodată Mitropolit al Capadociei și Exarh al Pontului, autoritatea sa întinzându-se între Balcani, Mediterana, Marea Egee și până la Eufrat.

Aflata sub patronajul binecuvântat al acestui veritabil stâlp al ortodoxiei, prima lună a calendarului este răstimpul benefic când în biserici și mânăstiri sunt citite Moliftele Sfântului Vasile cel Mare - acele temute blesteme îndreptate împotriva satanei, pentru alungarea demonilor și dezlegarea celor posedați. O perioadă de grație, în care creștinilor li se dă marea șansă divină de a se înnoi odată cu anul care începe.