Situl arheologic "Ulmetum", introdus în circuitul turistic, dar uitat de lume

551
Situl arheologic "Ulmetum", din comuna Pantelimonu de Sus, județul Constanța a fost declarat, de aproximativ 14 ani, monument istoric de importanță națională (clasa A) și a fost înscris în Lista Monumentelor Istorice. Din păcate, mulți oameni fie nu au cunoștință de existența acestui obiectiv, fie nu își mai aduc aminte că există. 


Specialiștii susțin că acest loc nu numai că există, dar se află într-o foarte bună stare de conservare. Situl arheologic la care facem referire, "Ulmetum" este poziționat în partea centrală a Dobrogei, dispus în marginea de nord-vest a localității Pantelimonu de Sus. 


Potrivit arheologului Gabriel Talmațchi, obiectivul poate fi vizitat oricând. De-a lungul timpului, au fost chiar organizate excursii în această zonă, dar puține, pentru că nu sunt mulți aceia care știu că la Pantelimon există un astfel de sit. Probabil că cei mai în vârstă au cunoștință de acest obiectiv, însă au uitat să mai transmită informația, mai departe, și celor tineri.
Aici, la Pantelimonu de Sus se află rămășițele unei fortificații romano-bizantină, care avea, pe vremuri, un rol important strategic pe drumul central dobrogean ce proteja transportul mărfurilor și al negustorilor. Începutul cercetării arheologice la Ulmetum este marcat de activitatea marelui arheolog și istoric Vasile Pârvan, care a întreprins patru campanii succesive de săpătură între anii 1911-1914, rezultatele cercetărilor fiind publicate în trei rapoarte cu informații variate privind elementele constructive, monumentele și numeroasele obiecte identificate. 


La acel moment, săpăturile arheologice au urmărit dezvelirea zidurilor și recuperarea documentelor epigrafice sau sculpturale reutilizate ca material de construcție. Dezvelirea zidurilor au adus la lumină, însă, incinta pe exterior și interior, porțile, turnurile și anumite porțiuni din zona intramurană. În aceeași ordine de idei s-a evidențiat în partea de est a cetății o clădire cu absidă, cu destinație militară, funcțională între secolele IV-V p.Chr. Mai departe, aceste cercetări arheologice au permis întocmirea planului general al cetății, ca și datarea sa în secolul VI p.Chr., menționând și descoperiri specifice secolelor IV-V p.Chr., dar mult mai reduse cantitativ.


Cercetările au fost întrerupte timp de 90 de ani 


Specialistul a precizat că o mare parte din obiectele descoperite în cetate și-au găsit un loc binemeritat într-un muzeu, clădirea fiind construită la aproximativ 120 de metri de incinta de nord. "Din nefericire,  muzeul a fost distrus în cursul Primului Război Mondial (1916), patrimoniul fiind jefuit. Decesul prematur și fulgerător al arheologului Vasile Pârvan a curmat brusc interesul arheologic pentru antichitățile zonei pentru o foarte lungă perioadă de timp. După aceea, între anii 1914 și 2004 nu s-au mai efectuat cercetări arheologice sistematice la Ulmetum. Cu toate acestea, cetatea a rămas prin unele descoperiri, în atenția lumii cercetării de profil, ca cele epigrafice și monetare salvate în inventarele unor instituții de cultură sau arheologice, strânse prin cercetări de teren, fie prin săpături de salvare. Trebuie precizat că, în urma prăbușirii unui mal aflat la 300 metri sud de poarta de sud-vest a cetății a apărut un cuptor de ars materiale de construcții, destinat producției de olane și țigle care se încadra tipologic în secolele V-VI p.Chr. Adrian Rădulescu, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arhelogie din Constanța între anii 1969-2000, a fost promotorul reluării lucrărilor arheologice la șantier, dar, abia odată cu anul 2004 s-a pornit cercetarea arheologică la Ulmetum, propunându-se clarificarea stratigrafiei fortificației, valorificarea științifică a noilor descoperiri și pregătirea sitului pentru introducerea în circuitul turistic prin acțiuni de amenajare, restaurare și conservare a părților constitutive", ne-a declarat dr. Gabriel Talmațchi.
 
Au fost identificate mai multe bordeie


Arheologul a mai spus că, începând cu campania de cercetări arheologice a anului 2009, pe baza rezultatelor obținute în ultimii ani de săpături, s-au putut stabili cele cinci perioade majore de locuire din zona fortificației. În plus, pe baza unor descoperiri întâmplătoare efectuate pe parcursul unor periegheze, s-a deschis în anul 2010 un nou sector de cercetare (extramuros), aflat într-un punct situat la aproximativ 300 m sud-vest de cetate, în apropierea pârâului Pantelimon, pe dealul de pe partea nordică a acestuia, unde erau concentrate materiale ceramice specifice perioadei. 


Apoi, campaniile arheologice desfășurate în anii următori au confirmat existența unei așezări, cu structuri de locuire (au fost identificate mai multe bordeie). Pe baza analizei materialului ceramic (arsă oxidant, confecționată din pastă nisipoasă și ornamentată prin incizie, ceramică cenușie cu decor în lustru), s-a propus ca datare pentru perioada de existență a așezării sfârșitul secolului VIII - prima jumătate a secolului X p.Chr. În concluzie, s-a demonstrat că cetatea a fost construită în jurul sfârșitului de secol IV și începutului de secol V p.Chr. (conform datelor arheologice și numismatice), probabil sub împăratul Theodosius I, fiind identificate numeroase clădiri cu un număr variat de încăperi, așa cum sunt cazărmile militare, o basilică și probabil un comandament militar. Cu unele sincope, a dăinuit până spre sfârșitul epocii romano-bizantine, în secolul VI-lea și începutul secolului al VII-lea. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.2725 secunde