Soarta sârbilor din Kosovo, în viziune fotografică

Începând cu 15 decembrie, constănțenii pot vizita expoziția fotografului sârb Milinko Stefanovici, intitulată "Kosovo și Metohia în Lacrimi". Constanța este al doilea oraș românesc, după Iași, în care sosește această expoziție, urmând ca la mijlocul lunii ianuarie ea să părăsească localitatea noastră pentru a se îndrepta spre București și să fie înlocuită de o altă expoziție dedicată timbrelor exilului românesc postbelic.
"Având în vedere relațiile noastre bune, președintele Proiectului Rastko - Biblioteca Culturii Sârbe pe Internet (www.rastko.org.yu), expoziția a fost oferită Editurii Predania din București de către fotograf, pentru a arăta și publicului din România ce se întâmplă acolo", a declarat Mihai Gheorghilas, administratorul Librăriei Predania, deschisă de câteva luni pe Bulevardul Tomis, la nr. 8.
Fotografiile prezintă cronica unui episod la care Stefanovici a fost martor ocular în vara anului 1999. La Patriarhia sârbă, care se află în Kosovo, la Peci, au poposit într-o zi niște soldați italieni ai trupelor de menținere a păcii KFOR. Aceștia au informat pe Mitropolitul Amfilohie că au descoperit două cadavre ce par a fi ale unor sârbi. Ierarhul era ocupat în ziua respectivă cu salvarea obiectelor de cult din biserica devastată din Pecica Bania, așa că nu a putut merge la fața locului decât a doua zi, după Liturghie. Ajunși la fața locului au fost găsite două cadavre, care după obiectele ce le aparțineau nu puteau fi decât sârbi. Unul fusese decapitat, iar celălalt nu avea mâini. Din cauza mirosului, soldații italieni s-au ținut deoparte, iar vlădica Amfilohie, alături de alți doi slujitori ai Bisericii Sârbe, a celebrat Slujba de înmormântare. În drum spre Patriarhie s-a mai descoperit cadavrul unei bătrâne, ale cărei posesiuni zăceau împrăștiate în jur. Din fotografiile de tinerețe părea să fie de origine muntenegreană. Tot la întoarcere, grupul trece printr-un sat ras la pământ, în care nu se mai găsesc decât niște bătrâni refugiați, sosiți acolo după distrugeri.
Singurul neajuns al expoziției este acela că explicațiile care însoțesc fotografiile sunt în limba sârbă, dar pliantul pregătit de cei de la Predania oferă o prezentare detaliată a evenimentelor acelei triste zile de vară, iar fotografiile, ordonate din stânga spre dreapta de la intrare, urmăresc fidel firul evenimentelor. Pentru a mai încălzi și îndulci atmosfera sumbră a expoziției vizitatorii vor putea servi gratuit un ceai.
"De ce am ales această expoziție? Poate ca să atragem cumva atenția și asupra suferinței Bisericii lui Hristos din Serbia, știut fiind că numai despre suferințele albaneze s-a tot vorbit. Ca să dăm ocazia și celeilalte părți să vorbească, conform principiului audiatur et altera pars. De asemenea și pentru că avem o colaborare bună cu cei din Serbia până acum. Un alt motiv ar fi acela că acum, de sărbători, când suntem fiecare la casa lui, să ne amintim că în altă parte frați în credință nu au un Crăciun foarte fericit: nu au case, nu au ce mânca, sunt refugiați și nu au nici măcar biserică în care să se roage", a mai spus Gheorghilas.