Spectacolul începe la ora 19

Ora 18.45, mai sunt 15 minute până la începerea spectacolului X. Pe holuri, se amestecă parfumuri, se strâng mâini, se comentează afișe, se lasă hainele la garderobă. Ora 18.55: începe căutarea locului în sală, plasatoarele nu mai fac față avalanșei de oameni care până acum au stat în hol, uitând, probabil, noțiunea timpului.

Se face întuneric în sală, exact în momentul în care doamna cu copilul greșise rândul, iar unui domn bine nu îi venise consoarta încă, și tot butona telefonul mobil.

E trecut de ora 19, ora anunțată pe afiș pentru începerea spectacolului. Ușile mari ale sălii luminează interiorul; tot mai apar grupuri - grupuri. Unii, mai atenți, rămân nemișcați până când următorul cadru al spectacolului le dă șansa să vadă ceva în sală, alții nu, sunt temerari și își caută locul prin sală. O bubuitură puternică paralizează la un moment dat tot spatele sălii. De pe jos se ridică o doamnă bine, răvășită, aranjându-și poșeta. Acolo era o treaptă, fir-ar să fie! Iese din sală, trântind după ea ușile mari din lemn ale sălii. Pe scenă, artiștii își continuă demersul artistic.

Se întoarce doamna în sală și, noroc cu un cadru mai luminos, ochește un loc liber. Nu-l vrea pe ăla, vrea mai în față. Tocurile se aud pe podea, mai ceva ca muzica de pe scenă. Își găsește un loc, aleluia!, am scăpat.

Dar, la un moment dat, pe la jumătatea spectacolului, în sală ai impresia că e discotecă. Luminițe verzi și roșii se văd de pe fiecare rând. Sunt telefoanele mobile care trebuie verificate sau folosite pe post de luminiță pentru a găsi ceva în poșetă.

Aaaaaa, uitasem să vă zic. La ora 19 fix, din microfon, ni s-a urat vizionare plăcută.