"Spectacolul trebuie să te aducă la starea de om"

Pe Daniela Vlădescu o cunoaștem prin prisma dublei sale ipostaze - de manager al Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski", și de soprană, recunoscută nu doar pe plan local, cât și național. Bucureșteancă de origine, a ajuns în orașul de la malul mării datorită ofertei de a conduce instituția culturală constănțeană, moment de vârf al carierei sale. Recent, a evoluat la București, într-o serie de spectacole, și la Timișoara, în cadrul unor concerte de Crăciun. Pe plan local, soprana va evolua în spectacolul "Văduva vesela", care va fi pus în scenă, cel mai probabil, în luna ianuarie a anului viitor.

- Care au fost premisele carierei dvs. artistice?

- Am început în forță, eram încă studentă când am fost angajata la Teatrul din Brașov. Ucenicia am făcut-o rapid și temeinic. Am lucrat cu regizori mari, cu artiști minunați: Nicolae Herlea, David Ohanesian, Dan Iordăchescu… am avut parteneri extraordinari pentru un tânăr de 23 de ani. A urmat apoi o perioadă puțin mai grea, de recesiune, peste care am trecut. Viața mea profesională a luat din nou avânt în momentul în care mi s-a propus să fiu director al Teatrului Național de Operă și Balet "Oleg Danovski". Ca artist, am avut o mare împlinire, la Operetă, când am jucat în premiera spectacolului "Voievodul Țiganilor", la Festivalul Artelor din București. Acestea au fost cele mai mari realizări din ultimii ani, deci consider că am un sfârșit de carieră frumos și împlinit.

- Cum se poziționează meseria de manager în raport cu cea de artist?

- Cred ca este formula cea mai bună, pentru că, într-o instituție de artă, trebuie să înțelegi artiștii. Eu cred că sunt, totuși, un caz aparte, pentru că, am văzut mulți artiști care au ajuns directori de instituții sau miniștri ai culturii care au început să lovească în cei pe care îi conduceau, sau au început să uite ce viață au dus ei înainte. Țin mine că, atunci când a venit maestrul Ludovic Spiess ministru al culturii, iar mai apoi director al Operei Române, a interzis turneele individuale ale artiștilor în timpul stagiunilor. Iar dânsul, toata viață, a fost angajat al Operei, cântând în străinătate. În felul acesta, opera a pierdut foarte mulți artiști buni. Meseria noastră este o meserie universală, noi trebuie să circulăm. Nu poți să îngrădești un artist. Trebuie să faci și colaborări, să vii și acasă cu drag, și, până la urma, ești mândru când un artist cântă la Verona, spre exemplu. De asta spun că un manager - artist știe și ce nevoi are angajații săi.

- Auzim tot mai des ideea de deșert cultural al Constanței, în comparație cu viața artistică din orașe ca București sau Sibiu. Ce ne lipsește?

- Constanța nu e deșert cultural. Deșertul îl creează publicul și mass-media. Constanța are teatre mari și bune. Consider că opera e la îndemâna oricui, având un re-pertoriu clasic și frumos. Deșert e în mentalitatea oamenilor, care a fost schimbată în ultimii ani. Să nu uităm că sibienii sunt foarte apropiați de partea germană și austriacă. La Viena sunt 30 de spectacole pe zi și nu găsești bilete cu o lună înainte. Acela e publicul, așa a fost învățat. Pe noi ceva ne-a îndepărtat de lucrurile frumoase și serioase. Omul de rând a fost atras de lucrurile ușoare. Televiziunea a distrus nevoia omului de a se culturaliza. Constanța nu e deșert cultural, și nu o spun că sunt eu director, ci o spun pentru că sunt teatre care au premiere multe. Spectacolul nu trebuie să te irite, deși asta s-a ajuns să se ceară: vulgaritate. Spectacolul trebuie să te aducă la starea de om.

- Când vom avea ocazia să vedem spectacole de balet contemporan la Constanța?

- Problema este că baletul contemporan se face pe altă tehnică de balet, care poate dăuna tehnicii de balet clasic, te poate deforma, de aceea artiștii refuză spectacole de acest gen. Mușchii pe care îi folosești la balet clasic sunt diferiți față de cei utilizați la baletul contemporan, pozițiile sunt altfel, și este foarte greu să le îmbini. Artiștii au fost refractari la ideea de a face balet contemporan, și am înțeles, pentru că sunt două genuri diferite, și atunci riști să îi deprofesionalizezi.

Dintre artele contemporane, baletul este singurul care nu mă deranjează. În rest, muzica și pictura contemporane mă înfricoșează.

- În ce mod v-a influențat cariera relația cu Nicu Ceaușescu?

- După 20 de ani, acea relație e un subiect deja închis. M-a marcat foarte mult, a avut o mare însemnătate în perioada aceea și după, din toate punctele de vedere, dar acum e momentul să țin acest subiect numai pentru mine, chiar nu cred că mai interesează pe cineva. Am avut coborâșurile mele în carieră din cauza acestei relații, dar ea nu a însemnat nimic pentru raportul meu cu lumea din jur. Eu am fost același om, același prieten, același artist.

- Care sunt cele mai importante turnee și colaborări ale teatrului, realizate anul acesta?

În această perioadă, Compania de Balet se află în Germania, unde prezintă o serie de spec-tacole; tenorul Răzvan Săraru colaborează cu Opereta (pentru "Voievodul Țiganilor"), Daniel Stoica a avut multe concerte cu renumiți tenori, Madeleine și Ionuț Pascu cântă și la Opera Română, Stela Sârbu s-a întors dintr-un turneu din Germania, Mădălina Diaconescu și Laurențiu Severin, de asemenea. Avem artiști buni, și cred că publicul ar trebui să aibă mai multă încredere în teatru, ar trebui să însemnăm mai mult.