Ștefania Mincu - între Miorița și douămiiști

Ștefania Mincu este critic literar, Ștefania Plopeanu este poetesă, iar Ștefania Cojocaru este fostă elevă a Liceului "Mihai Eminescu". Una și aceeași persoană, de fapt, scriitoarea a fost ieri invitată în fosta ei sală de clasă, alături de editorul și soțul său, Marin Mincu, mai bine cunoscut ca profesor universitar, critic și scriitor el însuși.
Autoarea a adus în fața liceenilor câteva dintre cărțile sale, a dat prilejul unor discursuri elogioase la adresa ei (primite cu modestie și o atitudine oarecum jenată), dar, mai ales, a inițiat un dialog plăcut cu elevii, lămurind în mare măsură unele din misterele poeziei douămiiste, acea poezie care stârnește reacții dintre cele mai virulente din partea cititorilor și criticii.
Agresive, obscene, imunde, versurile poeților înregimentați în generația douămiistă, mult contestată mai ales de optzeciști și nouăzeciști, au atras atenția unei autoare de critică literară consacrată ca exeget al poetului Nichita Stănescu ("Între Poesis și Poiein", 1991). Ea a văzut dincolo de "pornografie", detectând poezie adevărată, actuală, acea poezie care exprimă realitatea, care ne exprimă în acest moment. Ștefania Mincu traduce agresivitatea versurilor ca un denunț moral al realității. "Nu poeții sunt obsceni, ci realitatea care ne înconjoară!" Noua generație de poeți se integrează în zona unei viziuni apocaliptice, dar nu acea apocalipsă ca sfârșit al lumii, ci apocalipsele private de zi cu zi, vidul moral și vidul de conștiință, sărăcia interioară pe care versurile douămiiștilor le exprimă. Discuția a trezit curiozitatea elevilor pentru volumul "Douămiismul poetic românesc" apărut de curând, la Editura "Pontica" din Constanța.
O altă discuție incitantă a răsărit în jurul unei cărți din 2002 a Ștefaniei Mincu, "Miorița - o hermeneutică ontologică". Pornind de la perpetua neînțelegere care grevează asupra capodoperei folclorului românesc, neînțelegere extinsă până la a contura o principală caracteristică a unui popor, și anume interpretarea ca resemnare a atitudinii ciobanului în fața morții, autoarea a propus o hermeneutică ce schimbă perspectiva. Ștefania Mincu le-a explicat elevilor, cu un discurs simplu și frust, că Miorița ar putea fi un ritual inițiatic, inițierea fiind în moarte, ca primă condiție pentru a înțelege viața. Integrarea morții în proiectul de viață al fiecăruia dintre noi poate să fi fost o idee șocantă pentru tinerii liceeni, cu siguranță o idee care poate deschide oricui apetitul pentru paradox.
Dovadă a bunei comunicări ce a marcat întâlnirea de ieri, scriitoarea nu a părăsit liceul adolescenței sale fără o lungă sesiune de autografe.