"Strangers in the night" – un spectacol malformat

"Strangers in the Night" este ca o sarcină care a mers prost de la început, cu risc perpetuu de avort spontan, cu gravida îndopată cu diverse tratamente, cu ginecologi schimbați în speranța că vor salva fătul amenințat atât de condiții extrinseci, cât și de o zestre genetică de proastă calitate. A ieșit un malformat căruia i-am fi preferat un chiuretaj cinstit, în primele trei luni de la concepție, variantă care nu ar fi presupus atâtea cheltuieli inutile.
Un compromis de la cap la coadă, spectacolul care a deschis stagiunea 2009 - 2010 nu face cinste Teatrului de Stat și pare de rău augur pentru viitor. Aflat în pregătire de aproape un an, musicalul și-a schimbat regizorul de două ori (Sorin Militaru a fost cel înscris, în cele din urmă, pe certificatul de naștere), distribuția, în mai multe puncte esențiale și nu pare să aibă vreo semnificație în strategia repertorială. Presupunând că există așa ceva…
Este un lejer happening cu personaje care au trăit în preajma sau în vremea celebrului Rat Pack (literal, haita de șobolani) al lui Frank Sinatra – grupul de show-mani format din Dean Martin, Sammy Davis Jr. și alte vedete ale anilor ’60. Este menținută ideea de haită, Bob fiind masculul alfa aflat la apusul carierei, obosit, bolnav, consumat de viciul alcoolismului, dar refuzând gândul retragerii și continuând să-și facă numărul cu o voce obosită și cu glumițe răsuflate. Apare Billy, masculul alfa tânăr, care cântă mai bine, are mai mult farmec și succes la dame și îi ia, în cele din urmă, iubita, pe Melody. Chiar dacă o înșela cu orice ocazie și o desconsidera, acesta este momentul în care Bob își conștientizează sfârșitul și își face ieșirea tragică din scenă.
Actorul în apusul carierei, cu glumele sale tocite, poate avea un oarecare farmec desuet pe care cred eu că Liviu Manolache (retras din rol) l-ar fi redat mai bine, dar Iulian Enache l-a ratat complet. Poate pentru că nu are talent de comediant sau poate pentru că pur și simplu nu știe să spună bancuri (chiar dacă le-ai auzit de zeci de ori, bancurile te pot face să râzi dacă sunt spuse de persoane cu har).
Melody - Mirela Pană a avut o evoluție marcată de emoții (poate pentru că nu a mai jucat de foarte multă vreme) și de reacții deplasate: în finalul unui număr de dans în costumații cvasi-naziste, cu mustăcioare hitleriste desenate pe față, a scuipat în sală și a ieșit din scenă cu un gest obscen căruia nu i-am găsit semnificația. Și mi s-a părut că a ratat înțelegerea personajului. Cred că Melody trebuia să fie femeia nefericită, dar docilă, care își găsește refugiul în brațele amantului mai tânăr numai din cauza nepăsării celui pe care îl iubește cu adevărat, dar se simte vinovată din această cauză și ar aștepta numai un semn pentru a se întoarce în brațele lui Bob. Mirela Pană a făcut o Melody cam cățea, inițial cu accese de gelozie față de flirturile lui Bob, dându-i apoi cu tifla amantului părăsit și făcându-i în ciudă la brațul lui Billy.
Am remarcat calitatea proastă a traducerii și/sau incompetența traducătorului (Dan Stoica, cel care a fost, inițial, și regizor, dar l-au înlocuit, de bun ce era), deși nu a avut mare lucru de tradus... Nu știu cum aș putea să calific greșeli gramaticale și de stil ca "ne-am cunoscut acum multă vreme în urmă" (exprimare pleonastică - corect ar fi fost ori "ne-am cunoscut cu multă vreme în urmă", ori "ne-am cunoscut acum multă vreme"), "nu pot să plec fără ca să nu ciocnesc un pahar" (corect "nu pot să plec fără să ciocnesc un pahar") sau "ne-am întors de-acolo de unde am pornit" (corect "ne-am întors acolo de unde am pornit"). Și actorii ar trebui să-și supravegheze dezacordurile gramaticale, necunoașterea textului generând multe asemenea accidente de limbaj, poate involuntare, dar cu urmări negative pentru public.
Din punct de vedere muzical, spectacolul a fost salvat de instrumentiști și de performanța Elenei Gatcin, pianistă și cântăreață (membră a trupei "Edict"), care s-a ocupat și de pregătirea colegilor de scenă. A fost cam lung și cam plictisitor, dar nu au cântat rău (deși au cântat cam mult, față de cât au vorbit) nici Iulian Enache, nici Florina Diaconu, nici Georgiana Mazilescu, nici Mirela Pană, nici Laura Crăciun. Iar tânărul Adrian Alexandru, care am înțeles că este cântăreț de profesie, a jucat cu un oarecare farmec rolul lui Billy.
Zic "am înțeles" pentru că informațiile privitoare la spectacol au fost cam sărăcuțe și primite "din gură în gură", din programul de sală lipsind până și distribuția rolurilor - sunt înșirați actorii și cântăreții fără a se preciza personajele pe care le interpretează. De fapt, programul de sală este o istorie a lui Frank Sinatra și a evergreen-urilor sale, lipsind orice referințe despre musicalul de pe scenă. Doar câteva cuvinte despre cei doi autori austrieci fără prea mare notorietate (Markus Gull și Peter Hofbauer) și multă poliloghie despre dragul de Frankie, pe care doar fanii au putea-o aprecia.
"Boring Strangers in the Night" - aș numi eu spectacolul. Și nu-i dau prea multe șanse în fața publicului constănțean, care nu a umplut sala nici măcar la avanpremieră și la premieră.