Suicidus interruptus

Casa de Cultură a Sindicatelor a găzduit, luni seară, spectacolul "Podu’" în regia lui Horațiu Mălăele, care a jucat alături de George Ivașcu și de Aylin Cadâr. Deși afișul o anunța pe Meda Victor (cea care a interpretat-o magistral pe Mama, în "Nuntă Mută", film semnat tot de Mălăele), publicul nu a avut ocazia să o vadă performând pe talentata actriță. Ne-am obișnuit, însă, cu dublurile, pe care teatrele bucureștene le trimit frecvent în provincie.

Doi bărbați și o femeie așteaptă trenul nu pentru a schimba destinația, ci pentru a-și pune capăt des-tinelor. George Ivașcu interpretează rolul unui "metrolog bizar", îndrăgostit, care poartă povara unei iubiri neîmpărtășite, problemă pe care nu o putea trata cu vitamine. Aylin Cadâr joacă rolul femeii la început plictisite (și, ce-i drept, plictisitoare), care nu iese din unicul registru al intonației. Inconsistența interpretativă se simte chiar și în momentul monoloagelor, iar mina copilăroasă o împiedică pe artistă să transmită disperarea unui eventual final de viață, panica morții, resemnarea din urma eșecului, nici măcar o "greață ancestrală". Personajul Vasilescu, interpretat de Mălăele, întregește echipa de sinucigași, motivat de faptul că a fost respins în toate domeniile în care ar fi dorit să activeze, neînțeles și geniu. Este, totuși, "copilul secolului", așa cum se autointi-tulează, chiar și în momentele în care disperarea subminează luciditatea. El își trăiește depresia cu mai multă demnitate, având un personaj ofertant, pe care îl construiește cu minuțiozitate, reușind să creeze unitate în relațiile cu celelalte personaje de pe scenă.

Cuprins de panică, îndrăgostitul cronometrează timpul care a mai rămas până la venirea acceleratului, care va pune capăt triplei prăbușiri. Isteria gesturilor conferă un dinamism aproape insuportabil scenei așteptării trenului, luând proporții odată cu apropierea acestuia. Timpul, însă, atrofiază curajul, inconsistența lașității substituind voluptatea morții. Astfel că, niciunul dintre cei trei sinucigași nu se lasă purtat de valul revoluției împotriva vieții până la capăt.

Spectacolul "Podu" este un coupé după piesa "Podul Sinucigașilor", scrisă de Paul Ioachim.