Surpriza de proporții care ne așteaptă la Muzeul de Artă | FOTO

"Despre puțini artiști români ai ceasului de față aș putea spune că ființa lor respiră - dincolo de talentul cu care au fost hărăziți - civilitate și cultură, așa cum pot să o fac în cazul lui Mihai Mănescu. L-am citit ca autor de cărți de specialitate incitante și reflexive. Dar, mai ales, l-am descoperit ca artist complet, gravor, desenator și pictor, cu o operă unde semnele sale plastice traduc fie o stare de spirit calmă - în pastelurile și uleiurile cu blânde peisaje și naturi moarte - fie un suflet și o minte afine cu timpurile mai vechi ale Renașterii".
Astfel l-a descris academicianul Răzvan Theodorescu pe Mihai Mănescu, plastician, scriitor și profesor, care semnează expoziția ce poate fi vizitată până pe 30 iulie, la Muzeul de Artă Constanța.
Expoziția de gravură, acuarelă, pastel și pictură în ulei te trece prin toate stările pe măsură ce o parcurgi. De la încrâncenare și încordare în primele două săli, unde este expusă gravura, la relaxare și bine pe măsură ce începi să te scazi în culoare, lumină și liniște, vizitând sălile cu acuarele, pasteluri și ulei.
Directorul Muzeului de Artă, Doina Păuleanu, ne-a deslușit cu darul ei pedagogic tainele expoziției, în special ale gravurilor. Completând cu mențiunea, despre autor, că este gravor de fel și folosește lemnul ca matriță pe care gravează negativul, tehnica numindu-se xilogravură. Expoziția, axată pe subiectul Semn, pornește de la ideea care aparține zorilor gravurii de la sfârșitul Evului Mediu - începutul Renașterii, în care imaginea, de obicei sacră, reprezentând scene sau idei biblice trebuia să transmită conținutul Bibliei. Gravura, prin specificul său, a fost un mijloc de comunicare, deoarece tehnica permitea imprimarea mai multor exemplare.
Precursoare a tiparului, prin gravură se transmiteau ideile în Europa într-un timp în care foarte puțină lume știa carte - majoritatea fiind analfabetă. Imaginea era folosită atunci drept cale de comunicare și răspândire a unor idei și concepții.
"În aceste gravuri, Mănescu se întoarce la începuturi. Îi place foarte mult această lume care nouă ni se pare încifrată. Oamenii de atunci înțelegeau desenele acestea cu sensuri biblice, asta era lumea lor, Bibilia era lumea lor", încearcă să ne dumirească expertul în artă Doina Păuleanu.
Mănescu face aceste imagini inspirându-se din lumea ideilor și modelelor renascentiste. Este un artist extrem de abil, cu o minte pătrunzătoare care poate exprima sensuri profunde, greu de descifrat ca apoi să le și imprime, pe lemn, în negativ - adică pe dos.
După această incursiune în condiția umană, pe latura cealaltă își permite să fie liric și să-i placă obiectele frumoase, de preț, să admire peisajele, apusurile, răsăriturile… în care este mult mai concret, făcând o pictură figurativă, ușor de înțeles care transmite o stare de echilibru și de tihnă.

Născut în 1943, Mihai Mănescu este un artist de prestigiu și de largă recunoaștere națională. A făcut expoziții personale și colective în țară și în lumea întreagă, expunând în Stuttgart, Linz, Ontario, Los Angeles, Rio de Janeiro, Praga, Cannes, Moscova, Budapesta, Brazilia, Paris, Bruxelles, Napoli, Thessaloniki. A fost profesor la Universitatea Națională de Arte, unde acum este coordonator de doctorate în arte vizuale și Președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România.