Tudor Gheorghe a cântat dilema: a fost sau n-a fost degeaba?

408
Tudor Gheorghe a cântat dilema: a fost sau n-a fost degeaba? - 8869a6e0e6ea3072923820fdb989abf1.jpg

Articole de la același autor

În ciuda vremii nefavorabile, Tudor Gheorghe a ajuns la Constanța, unde a susținut, la Casa de Cultură, un spectacol memorabil, o pledoarie pentru cei care, cu 20 de ani în urmă, au murit împușcați la revoluție și pentru cei care, de 20 de ani, așteaptă să se întâmple ceva. Au murit degeaba?, se întreabă maestrul, prin cân-tecele și textele pe care le-a scris cu 15 ani în urmă. Constănțenii s-au aflat printre cei norocoși, întrucât spectacolul "Degeaba?" nu a mai fost prezentat decât la Craiova și la București și nu se știe dacă se va mai ține, fiind un proiect costisitor, cu participarea a 150 de instrumentiști și coriști de la Filarmonica din Craiova, coordonați de dirijorul Marius Hristescu.
Prezent la eveniment în număr foarte mare, depășind capacitatea sălii Casei de Cultură, o parte din public a stat și în picioare pentru a-l vedea pe maestru, acompaniat de coriști și instru-mentiști, cântându-ne cum au trecut 20 de ani de la revoluție așa, degeaba.
În cântecelele sale, artistul i-a pomenit pe eroii revoluției, care acum "zac aliniați într-un cimitir, păziți de jandarmi, de parcă le-ar fi frică să nu iasă afară". "Mai ies din când în când să stea de vorbă… au murit degeaba", străpung aceste versuri liniștea mormântală care se așează în sală. Unde sunt idealurile și speranțele construite și împachetate estetic de cei care îmbrățișau căderea comunismului, acum 20 de ani?, se mai întreabă maestrul. "Îmi vine să mă duc să-i întreb pe Mircea Dinescu, pe Sergiu Nicolaescu, pe Petre Roman unde sunt puloverele cu care ne-au luat ochii la revoluție? Dacă le găsește generația tânără și le îmbracă? Dacă le-ați abandonat, măcar le-ați pus bine? Domnilor, fiți atenți, că unii dintre noi au găsit acele pulovere. Și dacă le îmbracă, știu ce au de făcut. Întâi vor închide granițele. Apoi se vor întâlni cu stafiile lor și vor începe să vă caute, să vă bântuie, să vă colinde…". Este momentul în care maestrul interpetează colinde post-decembriste, înecate în amărăciune, cu un zâmbet trist, dar totuși luminos.
Nu a fost un spectacol care să ne reamintească bunătatea și generozitatea care trebuie să ne țină măcar câteva zile pe an, ci o reamintire a unui ideal transformat în crez de către mulți români. Un crez pentru care s-a plătit cu sânge și ale cărui urme s-au curățat cam prea repede. Artistul deplânge substituirea foarte rapidă a idealului în jaf. "Gata cu mâna întinsă, cărați-vă dracului!", îi îndeamnă maestrul pe parlamentarii români, într-un colind special pregătit pentru ei.
Disperarea post-revoluționară a fost accentuată nu doar de textele explozive ale maestrului, ci și de strigătul chitarelor electrice ale instrumentiștilor Filarmonicii din Craiova: "Țipătul pe care-l dă chitara electrică este mai dramatic decât tânguirea viorii", argumentează Tudor Gheorghe.

"N-a fost degeaba. Unii au ajuns bine…"
Dar nu tânguirea sau lamentarea a fost scopul acestui spectacol. Maestrul se îndreaptă spre generația tânără, în care are mare încredere: "Spectacolul e creat pentru tineri, ca măcar ei să aibă acea demnitate pe care noi n-o mai avem. Îmi doresc ca ei să fie făcători de Românie, noi n-am fost în stare", spune Tudor Gheorghe. În același timp, ne dă răspunsul la întrebarea post-decembristă, a fost sau n-a fost degeaba?: "N-a fost degeaba. Unii au ajuns bine", ne spune maestrul, cu un cinism bine plasat în realitate.
Și, pentru că umorul a însoțit întotdeauna reprezentațiile sale, Tudor Gheorghe îi împărtășește un regret personal publicului: "Acum realizez ce am pierdut. Dacă prezentam acest spectacol cu câteva luni în urmă, acum eram ministrul Culturii". Pe aceeași linie sarcastică, maestrul se declară mare fan al politicienilor, plini de "verticalitate și demnitate", mai ales în timpul campaniilor electorale: "Nici ca sfera, nici ca ou’, da’ nici răbdător ca bou’", exprimă el, foarte pe românește, starea politicienilor.
Tudor Gheorghe ne-a mărturisit că a urmat sfatul soției sale, de a lăsa publicului o speranță în suflet, nu doar cu dezamăgirea realității. Astfel că, pentru ca "oamenii să plece acasă fericiți și să mănânce jumări", a introdus în program și un cântec puțin mai optimist, în felul său: "Ia-ne, Doamne, orice perspectivă / Roză, tricoloră, cum o fi / Ia-ne și bomboana din colivă / Dar redă-ne verbul «a iubi»! C-am uitat să ne iubim, părinte, / Și ne omorâm noi între noi / Dă-ne sărăcia dinainte / Dar revarsă-ți dragostea spre noi!".
De sărbători, maestrul le transmite românilor "să aibă încredere, că va ieși soarele și pe strada lor", anunțând publicul constănțean că va reveni la Casa de Cultură în februarie, cu un nou concert din seria "Anotimpurile mele - Iarna și Primăvara", însoțit, de această dată, de Orchestra și Corul Teatrului "Nae Leonard" din Galați.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.8276 secunde