Tudor Gheorghe ne-a cântat o serenadă, "ca pe vremuri visătorii trubaduri"

Ne-a întrebat ce facem astă seară, ca să ne dea un randez - vous, apoi ne-a condus cu un birjar departe în noapte, într-o cârciumioară la șosea. Sub balcon ne-a cântat o serenadă, ca pe vremuri visătorii trubaduri. O noapte romantică și retro, cu Tudor Gheorghe.

Și-a lăsat deoparte cămeșa oltenească cu fir de borangic alb pe alb și a apărut sobru, elegant, într-un costum negru impecabil, cu papion. În spatele lui, o orchestră la fel de elegantă și cochetă. Orice întâlnire cu Tudor Gheorghe este specială, iar spectacolul de miercuri seară nu a făcut excepție.

Primăverile și toamnele constănțene aparțin maestrului care vine de fiecare dată la malul mării cu un spectacol în premieră. De această dată, am avut parte de o porție zdravănă de romantism, într-o atmosferă retro cu melodii pe care le știam de la părinți, bunici și de pe discurile vechi pe care oricine le-a mai ținut prin casă. Iar timp de aproape două ore, maestrul ne-a arătat că simplitatea și dulceața acestor romanțe mai trebuie gustate.

"Acest spectacol este o restituire a unor bijuterii muzicale din perioada interbelică", le-a explicat maestrul spectatorilor prezenți în sală. Sub genericul "Parfumele nebunelor dorințe", Tudor Gheorghe ne-a arătat că romanța nu are vârstă și că Zaraza este la fel de frumoasă și de pătimașă și astăzi.

Cu același zâmbet hâtru oltenesc, ne-a prezentat un spectacol cu parfum interbelic, un spectacol care te unge la suflet și îndeamnă omul grăbit de astăzi la o porție de romantism.

"Eu nu vin să cânt vara, eu am rostul și rolul meu, vin primăvara și toamna, să vă încânt și să vă fac să uitați de alte voastre".

"Prin acest spectacol, am convingerea ca vor reveni, încet dar sigur, linia melodica simplă și tangoul în prea zbânțuită lume de astăzi. Vrând - nevrând am pomenit iarăși numele acelor compozitori care scriau atât de frumos românește: Vasilache, Fernic, Andreescu, Vasilescu, Dendrino. Din lumea lor răzbat «Parfumele nebunelor dorințe».

"Eu nu am mințit niciodată publicul și nu am spus niciodată gratuități. Eu mă cutremur când intru pe scenă de responsabilitatea pe care o am în fața oamenilor care vin acolo, plătesc bani, și-și rup de la gură să vină să mă vadă pe mine. Iar spectacolele mele s-au îndreptat către partea educativă, marcată de multă discreție, blândețe și m-am străduit să mă fac înțeles."

– Tudor Gheorghe

Ne-a întrebat ce facem astă seară, ca să ne dea un randez - vous, apoi ne-a condus cu un birjar departe în noapte, într-o cârciumioară la șosea. Sub balcon ne-a cântat o serenadă, ca pe vremuri visătorii trubaduri. O noapte romantică și retro, cu Tudor Gheorghe.

Și-a lăsat deoparte cămeșa oltenească cu fir de borangic alb pe alb și a apărut sobru, elegant, într-un costum negru impecabil, cu papion. În spatele lui, o orchestră la fel de elegantă și cochetă. Orice întâlnire cu Tudor Gheorghe este specială, iar spectacolul de miercuri seară nu a făcut excepție.

Primăverile și toamnele constănțene aparțin maestrului care vine de fiecare dată la malul mării cu un spectacol în premieră. De această dată, am avut parte de o porție zdravănă de romantism, într-o atmosferă retro cu melodii pe care le știam de la părinți, bunici și de pe discurile vechi pe care oricine le-a mai ținut prin casă. Iar timp de aproape două ore, maestrul ne-a arătat că simplitatea și dulceața acestor romanțe mai trebuie gustate.

"Acest spectacol este o restituire a unor bijuterii muzicale din perioada interbelică", le-a explicat maestrul spectatorilor prezenți în sală. Sub genericul "Parfumele nebunelor dorințe", Tudor Gheorghe ne-a arătat că romanța nu are vârstă și că Zaraza este la fel de frumoasă și de pătimașă și astăzi.

Cu același zâmbet hâtru oltenesc, ne-a prezentat un spectacol cu parfum interbelic, un spectacol care te unge la suflet și îndeamnă omul grăbit de astăzi la o porție de romantism.

"Eu nu vin să cânt vara, eu am rostul și rolul meu, vin primăvara și toamna, să vă încânt și să vă fac să uitați de alte voastre".

"Prin acest spectacol, am convingerea ca vor reveni, încet dar sigur, linia melodica simplă și tangoul în prea zbânțuită lume de astăzi. Vrând - nevrând am pomenit iarăși numele acelor compozitori care scriau atât de frumos românește: Vasilache, Fernic, Andreescu, Vasilescu, Dendrino. Din lumea lor răzbat «Parfumele nebunelor dorințe».

"Eu nu am mințit niciodată publicul și nu am spus niciodată gratuități. Eu mă cutremur când intru pe scenă de responsabilitatea pe care o am în fața oamenilor care vin acolo, plătesc bani, și-și rup de la gură să vină să mă vadă pe mine. Iar spectacolele mele s-au îndreptat către partea educativă, marcată de multă discreție, blândețe și m-am străduit să mă fac înțeles."

– Tudor Gheorghe