Tunurile Hotchkiss - un simbol al Muzeului Marinei Române

551
Tunurile Hotchkiss - un simbol al Muzeului Marinei Române - tun-1586956107.jpg

Articole de la același autor

Atât constănțenii, cât și turiștii care vor să treacă pragul Muzeului Național al Marinei Române pot admira, încă de la intrarea în instituție, două dintre cele mai interesante piese de artilerie pe care le-a deținut vreodată Marina Militară. Atât prin forma lor diferită, dată de sistemul ingenios al dispunerii țevilor, cât și prin maniera impozantă cu care ele flanchează intrarea, tunurile Hotchkiss de 37 mm au devenit un simbol al Muzeului Marinei Naționale Române.

Potrivit specialiștilor, cele două piese au aparținut primei nave-școală, bricul "Mircea", unde au fost folosite pentru instrucția elevilor școlilor de marină, dar și pentru loviturile de salut marinăresc între nave. "Acest tip de tun a fost produs inițial în Franța, la Casa Hotchkiss, din Saint Denis. Ulterior, patentul a fost cumpărat de Rusia, țară care a fabricat tunul în masă, ca piesă de artilerie tip revolver. În Primul Război Mondial, el a fost folosit chiar și ca armă anti-aeriană. În Marina Română, tunurile Hotchkiss s-au aflat și în dotarea crucișătorului «Elisabeta», care mai era înarmat și cu tunuri Krupp de 150 mm, tunuri de 57 mm Nordenfeld, mitraliere cu cinci țevi și tuburi lans-torpile tip Whitehead. Cele cinci țevi de calibru 37 mm sunt dispuse radial, în jurul unui ax format dintr-un tub de bronz. Acesta este prins într-un cadru de susținere tip ham, format dintr-un inel în partea din față, în care este introdus unui din capetele axului din bronz. Inelul este conectat prin două segmente curbate de șapte cm, din oțel, de câte două tije din același material, ce încadrează mănunchiul de țevi până la culată. Pe acest cadru, la 23 cm de la gura țevii, se găsește un inel de susținere pe care se află și cătarea tunului, sub forma unui cui așezat vertical, ușor în dreapta axului afetului, un sistem tipic tunurilor Hotchkiss", a explicat directorul instituției, Marius Rohart.

Acesta a precizat că postamentul piesei are 110 cm înălțime până la furcă, iar deasupra sa se află un sistem de deschidere a mecanismului, cu o ușiță cu balama. Pe vremuri, manevra în direcție și în înălțime se executa cu ajutorul a două sisteme de roți-manivelă. În plus, servantul era protejat de o apărătoare formată din două piese, din tablă de oțel, cu o grosime de cinci mm.



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2747 secunde