Visul din femeie - "România dragă, Elveția mea"

1795
Visul din femeie -
Un spectacol semnat de tânăra regizoare Crista Bilciu a avut loc marți seară la Casa de Cultură Constanța - "România dragă, Elveția mea". Piesa, bazată pe un text de Cornel Udrea, exploatează din plin, dar cu umor, pe alocuri, suferința umană. Facem cunoștință, în acest demers, cu trei tipologii clare: femeia-copil, fermecătoare în inocența-i tâmpă, fecioara trecută prin valurile vieții fără să se înece (interpretată de constănțeanca Doris Ciortan), prostituata înțeleaptă, care-și neagă vulgaritatea, dar își acceptă statutul (Anda Saltelechi), doamna al cărei doliu îi cosmetizează existența contrafăcută, (Simona Năstase). Intermediarul dintre cele trei tipare - travestitul (interpretat de George Crețu) -, se hrănește cu visele celor trei victime ale propriilor slăbiciuni. În ipostaza naivei aproape incurabile, Doris Ciortan are o interpretare convingătoare, și rămâne credibilă pe tot parcursul spectacolului. O prinde foarte bine rolul Melaniei, femeia a cărei inocență nu a fost afectată nici măcar de bătăile soțului Vasile, și pentru care Elveția e calea de ieșire spre o libertate numai de ea știută. Publicul a mai putut-o vedea pe Doris în luna aprilie a acestui an în spec-tacolul "Întoarcerea", care a avut loc tot la Casa de Cultură. Anda Saltelechi are un rol la fel de ofertant, folosindu-și din plin talentul pentru a întruchipa prostituata rebelă, supradimensionată de vulgaritatea vestimentară și atitudinală. Actrița joacă în multe dintre piesele regizate de Crista Bilciu, precum "Să zbori spre Paradis", de Teodora Herghelegiu, "Frumoasa poveste a urșilor panda povestită de saxofonistul care avea o prietenă la Frankfurt", de Matei Vișniec, "Așteptându-l pe Godot", de Samuel Beckett, "Cu ușile închise", de Jean Paul Sartre. Interpretarea Simonei Năstase a fost destul de teatrală, însă actrița a reușit, totuși, să se prezinte cu eleganță în rolul unei femme fatale, accesorizată cu cinism și stăpânire de sine. Rolul travestitului este unul nefericit, mult prea comercial și răspândit pentru a mai putea impresiona pe cineva. Imaginea unui bărbat demasculinizat de dresuri, rochie și perucă, și care simulează orgasmul, chiar și demonstrativ, nu este cheia succesului unui spectacol. Fascinația pentru grotesc pierde teren (Mai ales de la Naomi încoace). Cum ar spune americanul, we’ll just have to get over it. Povestea, în schimb, merită atenție. Trei femei diferite, care au în comun un trecut, ceva traume și, mai ales, dreptul de a fi fericite, sunt supuse unor probe care le dezbracă de vise, haine și copilărie. Un spectacol care merită văzut.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.5168 secunde