Daniela Vlădescu, directorul Teatrului "Oleg Danovski":

"Vom monta spectacole pentru copii și reluăm colaborări cu foști angajați"

621

Articole recomandate

Faptul că Teatrul Național de Operă și Balet "Oleg Danovski" din Constanța se află în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național nu mai este o noutate.
Am dorit să aflăm de la Daniela Vlădescu, directorul instituției, în ce măsură s-au schimbat lucrurile, dintr-o cu totul altă perspectivă.

Reporter: Ce proiecte pentru 2011 aveți în vedere?
Daniela Vlădescu: Vrem ca, pe lângă "Otello", să mai reluăm un alt titlu, "Lucia di Lammermoor" de Gaetano Donizetti, care nu s-a jucat de foarte, foarte mult timp. Decorurile nu mai există, le vom reface pe linia celor care au fost. Valoarea spectacolului ține foarte mult de conținutul lui, de muzică și de libret, și atunci aceste spectacole n-au moarte. Sunt titluri clasice de operă.
Primul pas, în premieră, va fi "Lacul Lebedelor". Compania de balet va avea premiera sper la sfârșitul lunii mai, în coregrafia și viziunea regizorală a maestrului Mihai Babușca, de la Opera Națională din București.
Apoi, alt proiect pe care mi-l doresc este montarea operei "Norma" de Vincenzo Bellini, în partea a doua a stagiunii.

Rep: V-ați gândit cumva să atrageți și copiii către acest teatru?
D.V.: Teatrul nostru, în cei cinci ani de când sunt eu aici, nu a avut undă verde pentru spectacolele de copii. Ni s-a spus că facem concurență Teatrului de Păpuși. Dar pentru educația muzicală, copilul trebuie să fie obișnuit de mic cu spectacole ușoare, cum sunt cele muzicale.
Așa că vreau să începem deja un studio de spectacol de teatru pentru copii care să fie unul adaptat la scena noastră, dar și un spectacol pe care să-l putem transforma în spectacol itinerant, un spectacol de buzunar. Deci să-i facem două variante: varianta de sală și varianta minimă, cu care să plecăm la copiii din județ.
M-am gândit la spectacolul "Micuța Dorothy", care este arhicu-'noscut, o poveste frumoasă a vrăjitorului din Oz. A fost și film și musical, iar acest spectacol făcut de Marius Țeicu pe libretul Silviei Kerim este foarte reușit. Noi l-am jucat la Operetă din anul 1995 și se joacă și în 2011 cu același succes și cu sala plină de copii. Este o rețetă reușită și verificată. Spectacolul este foarte plăcut și pentru cei mici și pentru cei mari.

Rep.: Cum se prezintă situația TNOB sub Ministerul Culturii?
D.V.: Se prezintă "altfel" cu A mare, pentru că altfel-ul acesta este benefic pentru noi. În primul rând, avem o liniște financiară pe care nu am avut-o în acești cinci ani, ne putem face proiectele fără teama că nu ne ajung banii. Nu poți să faci cultură și spectacol fără bani.
Prețuiesc foarte mult acum ajutorul ministerului și nu aș vrea să risipesc absolut nimic fără rost. Vreau, bineînțeles, să continuăm tradiția festivalului și anul acesta să ajungem la cea de-a 37-a ediție. Doresc proiecte internaționale, colaborări pentru ca Teatrul să participe în proiecte cu finanțare europeană. Turneele Operei și ale Baletului să le perpetuăm așa cum au fost ele în fiecare an. Nu s-a schimbat nimic în rău, ci, dimpotrivă, în bine și asta vreau să se vadă și în activitatea noastră.

Rep.: Care mai este situația locuințelor de serviciu ale artiștilor din Teatru?
D.V.: Aceste locuințe au fost aprobate, au fost câștigate de fapt prin lupta fiecărui director al celor trei instituții care formează acum Teatrul nostru: directorul Operei, directorul Teatrului de Balet contemporan, directorul Filarmonicii. S-au luptat fiecare în parte, în anul 2000-2001, să obțină locuințe de serviciu pentru salariații instituțiilor lor. Acestea au fost obținute de la mai mulți ordonatori de credite, deci nu numai de la Consiliul Județean Constanța, ci și de la primărie. De exemplu, Filarmonica a primit de la primărie, Opera de la CJC - bineînțeles CJC era reprezentat de alt președinte, dar asta nu înseamnă că fiecare președinte care vine poate da oamenii afară din casă sau îi ține după placul inimii. Dacă aceste locuințe au fost câștigate de instituții, acum nu mai contează cine este ordo-natorul de credite, important este că instituția este a orașului și că deservește publicul din Constanța. Locuințele nu au fost date personal de Constanti-nescu Nicușor, ca să poată să le ia înapoi. Au fost date cu 11 ani în urmă. Se fac contracte cu DPPJ anual. Când știi că ți-ai lăsat salariații un an întreg să trăiască pe spongi și fără salarii trei luni, cred că este nedrept să le iei și casele, ca o ultimă lovitură de grație.

Rep.: Mai există riscul ca artiștii să fie dați afară din aceste locuințe?
D.V.: S-a pus problema, pentru că hotărârea de CJ a fost dată pe 15 decembrie. Pentru a doua oară, prefectul este salvatorul instituției noastre. Prima oară a dat în judecată Consiliul Județean în momentul în care Teatrul s-a închis și de aceea noi am putut să mai existăm. Pe toată durata procesului, hotărârea este blocată. Ca să nu mai spunem că deja prefectul a și câștigat procesul pentru această cauză: am fost desființați ilegal și abuziv. Acum, din nou a blocat această hotărâre de consiliu și pe toată durata procesului noi putem rămâne în locuințele de serviciu. În caz contrar, ar însemna evacuarea din locuințe a celor mai mult de 30 de persoane, pentru că sunt familii care lucrează în Teatru și au locuință de serviciu. Înseamnă că sunt mai mult de 40 de persoane din 100 de salariați ai Teatrului care beneficiază de aceste locuințe.

Rep.: Aveți în vedere noi angajări?
D.V.: Singura noastră problemă este că suntem foarte puțini numeric. Ordonanța de guvern care a avizat reducerea personalului bugetar s-a pus în aplicare defectuos și, în loc să se facă restructurări din toate instituțiile de funcționari publici și instituții care țin de CJC, de fapt restructurarea s-a făcut din domeniul culturii. De la noi, 43% din instituție a fost disponibilizată, deși în niciun alt oraș, ordonanța nu a atins instituțiile de cultură. Pentru toate celelalte instituții s-a dat o circulară care a sfătuit ordonatorii de credite să nu atingă instituțiile de cultură care au fost înființate prin hotărâre guvernamentală în decursul anilor. Este cazul Operei din Constanța, înființată în ’58, prin Hotărâre de Guvern. Singurul oraș care a spus că nu ascultă decât de OUG și nu de circulară a fost Constanța și s-au făcut toate aceste reduceri de personal, iar de la noi cel mai mult. Acesta este singurul nostru of, că am rămas prea puțini: suntem 140. Datorită Ministerului, avem bani să ne luăm în colaborare oamenii disponibilizați.
Nicoleta BUJOR

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.8622 secunde