Ziua Colegiului Național de Arte "Regina Maria"

Programul manifestărilor prilejuite de sărbătorirea celor 52 de ani de activitate ai Colegiului de arte constănțean a cuprins numeroase momente emoționante, semn al pasiunii cu care cadrele didactice și elevii își urmează vocația.

Spectacolul artistic organizat de secțiile de muzică și coregrafie, care a deschis suita manifestărilor, ca și spectacolul festiv care l-a încheiat s-au desfășurat în sala "Sergiu Celibidache", o sală de spectacol cu care numai școlile de artă din Timișoara și Deva se mai pot mândri în toată țara.
Placa memorială și expoziția de pictură au fost organizate în amintirea profesoarei Elena Ghemeș, care a murit anul acesta într-un accident de mașină. Ea a fost profe-soară la această școală timp de patru decenii, formând generații după generații de viitori artiști plastici, între care și mulți dintre actualii membri ai corpului profesoral.
Dezbaterea intitulată "Grafitti - pro și contra" și-a meritat numele, profesorii participanți purtând o discuție aprinsă în jurul temei.
Liceul de Artă a devenit Colegiu național acum doi ani, chiar la aniversarea a 50 de ani de existență. "Am înaintat dosarul pentru transformarea liceului în colegiu pe vremea ministrului Mihail Hârdău, când secretar de stat era Paloma Petrescu, din Constanța", a declarat Victor Rădulescu, directorul adjunct al Colegiului.
Școala a luat numele Reginei Maria, pentru dragostea pe care aceasta o purta Dobrogei și pentru faptul că a patronat artele cu atât devotament în cursul vieții ei. "Noi, cei mai în vârstă, școliți înainte de Revoluție, nu știam mare lucru despre această personalitate a vieții culturale românești. Dar au început să apară foarte multe lucruri scrise, după ’89, și ne-am dat seama citind - și eu și câțiva colegi - că de fapt această personalitate a adus muzica cultă și artele la Constanța, artiștii făcând parte din alaiul ei. Enescu era în suita ei și a venit să concerteze aici, în felul acesta ridicând nivelul cultural al Constanței, chiar dacă numai pe timpul verii", ne-a declarat Nicoleta Heroiu, directorul Colegiului. Dar mai există un motiv: "Pentru că aici avem și muzică, și arte plastice, și balet nu puteam să punem numele unui artist plastic - din considerație pentru cei de la muzică, și nici numele unui muzician, din același motiv. Așa că am găsit o personalitate legată de meleagurile dobrogene, o persoană care venea des în Dobrogea și care avea legături cu toate artele, și cele plastice și cu lumea muzicii. Am purtat corespondență și am primit acceptul Casei Regale", a declarat Rădulescu.
De-a lungul funcționării sale, școala a trecut prin perioade mai puțin fericite: "S-a început cu o clasă de muzică în care erau șapte sau opt copii și o clasă de arte plastice, pentru care am avut diferite sedii. Actuala locație a fost gândită în anii 70. Există și o poveste. Într-o noapte s-a săpat fundația - spațiul era obținut - și a rămas așa un deceniu nefolosită, dar nu se putea intra aici pentru că era fundația pentru liceul de artă. Asta s-a întâmplat prin 71 sau 72, iar construcția s-a terminat în 84. Liceul s-a reînființat după 89, pentru că Ceaușescu a redus numărul liceelor de artă în toată țara la patru. O perioadă am existat ca școală de muzică. Când am luat în folosință clădirea aceasta eram Școala 42 cu clase de artă până la nivelul gimnazial. S-a pornit din nou cu două clase, una de muzică și balet și una de arte plastice. Asta se întâmpla în 90. Acum avem 16 clase de liceu. Eu spun că am evoluat frumos", își amintește cu nostalgie directoarea Heroiu.