Andi Moisescu, de la copilăria în Mangalia la "Românii au talent"

Cei care urmăresc show-ul "Românii au talent", difuzat de Pro Tv cu maximum de audiență, știu deja că juratul Andi Moisescu a crescut în Mangalia de la vârsta de două săptămâni, până la 7 ani. Simpaticul prezentator al emisiunii "Apropo Tv" împarte proprietatea casei de producție Red Spike Film împreună cu fratele său, Tudor.
Andi Moisescu va fi gazda celei de-a cincea ediții a Galei Premiilor Gopo, care va transmisă în direct și în exclusivitate pe TV de ProCinema, pe 28 martie, începând cu momentul sosirii invitaților pe covorul roșu, de la ora 19.

- Ai vreo amintire dragă despre Mangalia?
- M-am născut în București, dar am copilărit încă de la vârsta fragedă de două săptămâni în Mangalia. Drept urmare, pentru Mangalia am un sentiment aparte. Mă mai duc din când în când acolo și trec prin toate locurile care mi-au marcat copilăria. De la faleză și până la alimentara lui Gheorghiță (exclusiv pentru cunoscători), de unde cumpăram un șerbet cum azi nu mai există. Din păcate, Bucureștiul n-a reușit să mă înduioșeze până acum cu nimic. E un oraș care arată din ce în ce mai înfricoșător, din cauza invaziei betonului și a unui gust arhitectural care mă depășește.
- Cum ți s-a părut ideea de a juriza "Românii au talent"?
- Oricum sunt toată ziua cu ochii după entertainment. De ce să nu se bucure și alții de pe urma căutărilor mele.
- Te-au surprins participanții sau te așteptai la ce s-a întâmplat în timpul preselecțiilor?
- M-am așteptat să văd talente, dar nu atât de surprinzătoare. Unele cred că v-au șocat și pe voi de-a dreptul, așa cum ați văzut. Nici măcar criza n-a reușit să omoare talentul.
- Ce moment memorabil de la preselecții ne poți dezvălui?
- Există un moment, să-i spunem exotic, în care sala întreagă se isterizează în fața unui concurent. E un moment din care eu n-am înțeles absolut nimic, dar care a adus publicul în delir. Deși, de-a lungul întregului show, eu sunt cel care înțelege excentricii, de data asta a fost exact invers. Și acum mă întreb dacă ceea ce s-a întâmplat a fost adevărat sau doar am visat.
- Dacă nu ai fi membru al juriului, ce talent ai pune la bătaie? La ce ești tu talentat?
- Eu am mai răspuns la întrebarea asta, dar văd că nimeni nu mă ia în serios. Dacă aveam un talent în mod deosibit nu mai eram în juriu. Eram concurent.
- Le poți da un sfat celor care vor mai participa la preselecții de acest gen?
- Să lase orice inhibiție acasă. Talentul merită eliberare totală.
- Cum a fost să vezi atâția oameni pe scenă, unii talentați cu adevărat, iar alții fără pic de talent?
- Nu știu ce-au văzut alții, dar eu m-am bucurat să întâlnesc oameni liberi. Nu m-a înspăimântat nimeni, dimpotrivă. Mulți m-au bine-dispus, unii m-au pus pe gânduri, important e că aproape nimeni nu m-a lăsat indiferent. Asta ar fi fost o bilă neagră pentru un posibil talent venit să cucerească juriul. Una peste alta, am văzut multe și trebuie să recunosc că mi-am închipuit mai puține decât am văzut. Nu degeaba se spune despre noi românii că suntem fascinanți și surprinzători. Nu? Parcă așa mi-aduc aminte...
- Ce te-a impresionat cel mai mult la cei talentați pe care i-ai trimis în "următoarea etapă"?
- Dacă spun "talentul", se cheamă că m-am inspirat din întrebare? După talent m-am uitat, de talent m-am lăsat impresionat. În ce-l privește, l-am judecat atât cât m-am priceput eu. Mi s-a părut că poate genera entertainment, i-am permis să meargă mai departe. Am fost atât de subiectiv, cum doar copiii mei (David, 5 ani, și Luca, 3 ani - n.r.) își mai pot permite, când își aleg desenele animate.
- A fost vreo reprezentație care te-a impresionat mai mult decât oricare alta?
- Mi-au rămas mai multe reprezentații în suflet. Cum sunt o fire eminamente sinceră, sunt convins că se poate citi pe fața mea de fiecare dată când se întâmplă asta. Lui Iustin, de exemplu, îmi amintesc că i-am și spus în emisiune că e de finală, după părerea mea. Cred că le-am mai spus-o și altora, dacă nu mă înșel. Printre alții, lui Robo. N-am nimic de ascuns. Când îmi place cu adevărat ceva spun deschis.
- Ce criterii ați folosit atunci când ați hotărât dacă cineva are sau nu talent?
- Eu, unul singur! Capacitatea de a genera entertainment. E de altfel singurul lucru pe care cred că am început să-l miros, după atâția ani în care cu asta mă ocup.
- Ai tendința să fii mai degrabă exigent sau indulgent cu cei pe care îi evaluezi? Cu ce te poate "câștiga" iremediabil un concurent?
- Am tendința să fiu înțelegător cu ceea ce văd și mai am tendința să distrez lumea prin reacțiile mele. Așa sunt în viața de zi cu zi, așa sunt și-n emisiune. Altfel, dacă talentul unui concurent e evident, n-am cum să nu fiu cucerit iremediabil.
- Consideri că ați fost duri cu concurenții sau ați încercat "să-i treceți" pe cât mai mulți?
- Am încercat să fiu sincer și corect în jurizarea talentelor. Dincolo de asta, pentru spec-tacol am încercat să fac și lumea să râdă, pe cât posibil.
- Ce noi proiecte te preocupă acum?
- În momentul ăsta, profesional vorbind, mă preocupă numai "Românii au talent" și "ApropoTV". Cred că e și suficient.