Când are copilul cea mai mare nevoie de tată

Potrivit tradiției la români, mama este principala persoană din familie, însărcinată cu educarea și creșterea copiilor. În prezent, însă multe obiceiuri tradiționale s-au schimbat. Mama merge la serviciu ca și tatăl, și astfel misiunea creșterii copilului se împarte între cei doi părinți. De asemenea, tot mai des, tăticii sunt cei care își iau concediu paternal, pentru a avea grijă de nou născuți. Destul de des, în parcuri, pe stradă sau în magazine putem observa tătici alături de bebelușii lor, dezvoltând o relație armonioasă. Totuși, psihologii spun că vine un moment când și tații care se plâng că nu au timp pentru așa ceva ar trebui să facă un efort și să fie mai des lângă pruncii lor.

Rolul tatălui crește după ce copilul împlinește un an, când tatăl trebuie să devină mai activ în relația cu cel mic. De asemenea, începând cu vârsta de un an, tatăl este cel care trebuie să-l introducă treptat pe copil în viața socială. Pas cu pas, el va trebui să obișnuiască copilul cu regulile jocului, ale familiei, ale societății. El este cel care trebuie să pună limite copilului, să îi interzică - cu temei - anumite lucruri, să îl obișnuiască să respecte unele reguli. Este foarte important să i se și explice aceste reguli.

Lipsa tatălui din educația copilului, neimplicarea acestuia în creșterea lui sau pur și simplu eșecul tatălui în îndeplinirea rolului de părinte, pot face copilul excesiv de răsfățat, egocentric, să considere că lui i se cuvine orice și să nu țină cont de cei din jurul său.

Nu trebuie confundat însă tatăl care învață treptat copilul cu regulile jocului cu tatăl sever și autoritar. Acesta din urmă riscă să își rănească copilul, care își poate pierde spontaneitatea și creativitatea în urma unui tratament prea dur. Ideal este ca tatăl să împletească limitele și iubirea într-o relație sinceră cu copilul său.