Când ducem copilul la psiholog?

Adulții au atitudini diferite în momentul în care copiii încep să manifeste simptome evidente ale unor probleme psihice. Unii dau vina pe o boală, eliberând copilul de orice responsabilitate. Alții îl acuză de rea voință sau de lene și îl amenință că îl vor iubi mai puțin sau deloc. Niciuna dintre atitudini nu va duce însă la rezolvarea problemei, ci la apariția unor alte simptome: fie copilul nu se va simți res-ponsabil, iar acțiunile lui vor fi duse la extrem, fie sentimentul de culpabilitate va fi prea mare.

În astfel de situații este bine să se recurgă la psiholog. Acest specialist va ști să identifice problema, să găsească motivele manifestărilor celui mic și să dispună ce terapie este indicată.

Vă prezentăm, în rândurile de mai jos, câteva dintre problemele pentru care este recomandată consultarea unui psiholog:

r Pentru copiii cu vârste între 1 și 3 ani: tulburări de alimentație, somn, plâns excesiv sau fără motiv; întârzieri în limbaj sau privind mersul, dependență de un anumit obiect, cooperare redusă cu cei din jur, neacceptarea situațiilor noi; agitație, nervozitate, încăpățânare, agresivitate;

r Pentru copiii cu vârste între 3 și 7 ani: insomnii, coșmaruri, tulburări de limbaj, de comunicare, motorii, ticuri, situații traumatice prin care a trecut (despărțirea familiei, moartea unei rude apropiate, accidente, boli), integrare dificilă în colectivitate, agresivitate, izolare, comportament bizar, timiditate excesivă;

r Pentru copiii cu vârste între 7 și 14 ani: probleme școlare, fobii, ticuri, minciuni, agresivitate și autoagresivitate, situații traumatice, tulburări comportamentale (dependență, obiceiuri ciudate), tulburări ale identității sexuale.