Cetatea Enisala, fortăreața genoveză a Dobrogei

La 2 km est de comuna Enisala și 7 km de orașul Babadag, pe un deal calcaros, care domină ca un cuib de vultur zona lacurilor Razelm și Babadag, se află ruinele fortăreței medievale Yeni-Sale (Enisala, Heracleea sau Heraclia).

Cetatea de la Enisala se numără printre monumentele de arhitectură militară de pe teritoriul României, care se remarcă prin concepție planimetrică, sistem de fortificații, elemente arhitectonice. Fortificația a fost construită în a doua jumătate a sec. al XIV-lea de către o autoritate care viza zona de la Gurile Dunării. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza că singurii interesați de ridicarea unei cetăți situate în cadrul sistemului de fortificații din nordul Dobrogei, orientată spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câștigate din comerț și erau deținătorii monopolului navigației pe Marea Neagră.

Fortificația de la Enisala a făcut parte din lanțul de colonii genoveze care îngloba orașele din Deltă - Chilia și Likostomion, Cetatea Albă la gurile Nistrului, Caffa în sudul Crimeei. Între 1397-1416 cetatea de la Enisala a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După cucerirea Dobrogei de către turci la 1419-1420, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană.

Ulterior, din cauza înaintării stăpânirii turcești dincolo de gurile Dunării, până la Cetatea Albă și Chilia (1484), și a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată în sec. al XVI-lea, întrucât nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești.

Zidul de incintă și turnurile sunt construite din piatră de calcar cioplită, fasonată, de formă cubică, de dimensiuni mici și mijlocii. Intrarea (pe latura de sud) se făcea printr-o poartă cu deschidere foarte înaltă, prevăzută cu arcadă dublă și apărată de un bastion masiv pentagonal. Cel de-al doilea zid de incintă al for-tificației, aflat pe partea de nord-est, este prevăzut cu turnuri pătrate și triunghiulare. După 1991, zidurile năruite de intemperii ale cetății au fost restaurate, Enisala devenind un important punct turistic.

Numele cetății nu s-a păstrat, iar denumirea actuală a satului, și impli-cit a monumentului, vine de la cuvântul turcesc Yeni Sale, care înseamnă "Sat nou". Yeni Sala apare în cronicile turcești din sec. XV-XVI, ceea ce probează vechimea așezării înainte de instaurarea dominației străine în teritoriul dintre Dunăre și Mare.

Cea mai veche mențiune a acestui nume o găsim în cronica lui SüKrüllah, datând din prima parte a sec. al XV-lea. Ulterior, în defterul (registrul) din 1573 este menționată ca aparținând cazalei Hârșova-Babadag, fiind enumerată printre satele obligate să predea Porții oi. Localitatea apare și în defterul din 1675 și 1676 ca aparținând cazalei Babadag, iar în harta rusă întocmită în urma războiului din 1877-1878, localitatea avea 5-20 de case.

Agentul polonez Korsac o menționează la 1849 și apoi Ion Ionescu de la Brad la 1850 cu numele de Ienisali.

Sursa: www.info-delta.ro