Compozitorii de studii, artiștii tablei de șah

O parte importantă a compoziției șahiste o reprezintă studiul de final. Dificultatea compunerii de studii, în care materialul de pe tablă nu este ținut în frâu de limitarea numărului de mutări, ca la probleme, descurajează pe unii dezlegători,

dar atrage dimpotrivă pe entuziaștii creației șahiste cu adevărat profunde.

Compozitorii de studii se mențin încă în imediata apropiere a sfârșitului partidei practice, lucrările lor capătă importanță teoretică, fiind adesea de real folos jucătorilor de șah în conducerea corectă a jocului de final.

O definiție cuprinzătoare a studiului, și poate cea mai frumoasă, a dat-o marele maestru Richard Reti: "Studiul este un final cu conținut neobișnuit". Fiindcă opera de artă se ridică deasupra obișnuitului cotidian.

Ca un protest la artificialul din problemele de șah, apare activitatea unor etudiști care compun într-o economie strictă, întorcându-se la combinațiile specifice finalului prac-tic. Sunt așa numiții compo-zitori de studii "naturali", care aduc în compoziție o notă senină, de relaxare și firesc.

Printre compozitorii naturali cu renume, au fost cehii R. Reti și O. Duras. Primul se bucură de o faimă universală datorită, poate, în special acelui studiu de pioni, pe care l-am reprodus și noi mai demult în această rubrică, ce a făcut să curgă multă cerneală (Alb: Rh8, pion c6; Negru: Ra6, pion h5). Enunțul studiului lui Reti a apărut unora absurd.

Și iată, totuși, că această "minune" este posibilă printr-o manevră care ține atât de șah, cât și de filosofie sau matematică (1.Rg7 Rb6 2.Rf6! h4 3.Re5 h3 4.Rd6 h2 5.c7 Rb7 6.Rd7 remiză).

Exemplul pe care îl propun astăzi este datorat olandezului H. Weenink, maestru al jocului practic și problemist în același timp.

Albul mută. Remiză.

Soluția: 1.Ng3 d3 2.Nf2 d2 3.Ne1! d1T! 4.Re2 Tc1 5.Nb4 Tb1 6.Nc5 remiză.

Claudiu IORDACHE,

Maestru al sportului

O parte importantă a compoziției șahiste o reprezintă studiul de final. Dificultatea compunerii de studii, în care materialul de pe tablă nu este ținut în frâu de limitarea numărului de mutări, ca la probleme, descurajează pe unii dezlegători,

dar atrage dimpotrivă pe entuziaștii creației șahiste cu adevărat profunde.

Compozitorii de studii se mențin încă în imediata apropiere a sfârșitului partidei practice, lucrările lor capătă importanță teoretică, fiind adesea de real folos jucătorilor de șah în conducerea corectă a jocului de final.

O definiție cuprinzătoare a studiului, și poate cea mai frumoasă, a dat-o marele maestru Richard Reti: "Studiul este un final cu conținut neobișnuit". Fiindcă opera de artă se ridică deasupra obișnuitului cotidian.

Ca un protest la artificialul din problemele de șah, apare activitatea unor etudiști care compun într-o economie strictă, întorcându-se la combinațiile specifice finalului prac-tic. Sunt așa numiții compo-zitori de studii "naturali", care aduc în compoziție o notă senină, de relaxare și firesc.

Printre compozitorii naturali cu renume, au fost cehii R. Reti și O. Duras. Primul se bucură de o faimă universală datorită, poate, în special acelui studiu de pioni, pe care l-am reprodus și noi mai demult în această rubrică, ce a făcut să curgă multă cerneală (Alb: Rh8, pion c6; Negru: Ra6, pion h5). Enunțul studiului lui Reti a apărut unora absurd.

Și iată, totuși, că această "minune" este posibilă printr-o manevră care ține atât de șah, cât și de filosofie sau matematică (1.Rg7 Rb6 2.Rf6! h4 3.Re5 h3 4.Rd6 h2 5.c7 Rb7 6.Rd7 remiză).

Exemplul pe care îl propun astăzi este datorat olandezului H. Weenink, maestru al jocului practic și problemist în același timp.

Albul mută. Remiză.

Soluția: 1.Ng3 d3 2.Nf2 d2 3.Ne1! d1T! 4.Re2 Tc1 5.Nb4 Tb1 6.Nc5 remiză.

Claudiu IORDACHE,

Maestru al sportului