Concurs Constructorul de nave a ajuns primar și grădinar

Zanfir Iorguș a venit în Mangalia în 1983, împreună cu 10 colegi de la Facultatea Construcție Nave din Galați, cu gândul de a prelua șantierul naval din oraș. Nu a reușit să devină directorul șantierului, dar a reușit să pună mâna pe destinele urbei, fiind, de 11 ani, primarul Mangaliei.

Era prin anul 1983, când 11 tineri din Galați, absolvenți ai facultății de construcție nave, au venit în Mangalia cu țeluri mari. Cu patalamaua de ingineri la mână, băieții și-au propus ca, în doar câțiva ani, să preia conducerea șantierului naval. Printre ei se afla și Zanfir Iorguș, viitorul primar al orașului.
"Noi ne-am pus în minte să preluăm conducerea unui șantier tânăr. Ne-am gândit la Drobeta Turnu Severin și la Mangalia. Am votat democratic și am decis să mergem la Mangalia. Tot atunci am hotărât să fim uniți - dacă unul dintre noi ajunge sus, îi trage imediat și pe ceilalți după el", își amintește Iorguș, provocat la o discuție despre tinerețea și pasiunile sale.
La doar câteva săptămâni după ce au fost angajați în șantier, tinerii au început să urce în ierarhia funcțiilor. Curând, Iorguș a fost numit dispecer coordonator al unei nave aflate în construcție. "Trebuia să cunoști nava ca pe propria mână și să ai o viziune foarte bună a lucrărilor. Meseria asta m-a ajutat enorm când am devenit primar". Câțiva ani mai încolo, la doar 32 de ani, viitorul primar al Mangaliei ajungea cel mai tânăr director de producție din toate șantierele navale din România. Recunoaște că avea mulți bani, mai ales că se ocupa și cu agricultura și făcea inovații, care erau plătite bine în șantier.
Cu toate că avea tot ce îi trebuia, Iorguș își dorea să devină membru de PCR. Își dorea lucrul acesta deoarece nu putea altfel deveni inginer de garanție. "Îmi doream enorm să plec și eu cu vaporul în probe. Îl construiam și când trebuia să facă voiajul de probă de șase luni, trimiteau pe cineva care era membru", povestește Iorguș.
Ratase câteva înscrieri în partid, din cauza umorului său, și, în 1989, era "cu cartușul de țigări dat deja la secretarul de partid, ca să mă bage".
Printre bancuri cu comuniștii vremii și povestioare amuzante despre foștii lui șefi, Zanfir Iorguș ajunge mai aproape de zilele noastre, în 1996. Se înscrisese în PNȚCD, din respect pentru Corneliu Coposu, și nici prin gând nu-i trecuse să candideze la primărie. Din cauza unui coleg, care s-a retras, a ajuns să fie primarul municipiului Mangalia. Din 1996, el ocupă această funcție.

Marea pasiune, grădinăritul
Marea pasiune a primarului municipiului Mangalia, Zanfir Iorguș, este grădinăritul. Când nu se află la primărie sau prin vreo delegație, când nu discută treburi politice sau de administrație, edilul se retrage în grădina sa de acasă. O curte mare, cu gazon, alei pavate, pomi fructiferi și brazi. Într-un colț, primarul și-a făcut o mică grădină de legume. Acolo se află mândria lui - roșiile gigant. "Bat pariu că în nicio piață din Mangalia nu găsiți așa roșii. Sunt răsaduri atent alese, iar eu personal am grijă de ele", încearcă primarul să ne prindă într-un rămășag. Mai are ardei, castraveți, gogoșari. "Asta e pasiunea mea. Să mă ocup de grădină", spune Iorguș. Primarul își exersează această pasiune dinainte de Revoluție, când făcea bani frumoși din pepeni.
Dacă marea lui plăcere este grădinăritul, primarul Mangaliei detestă să meargă la restaurant. "Pur și simplu nu îmi place la restaurant. Nu este chin mai mare pentru mine decât protocoalele. Stau doar de nevoie", spune edilul. Recunoaște, totuși, că își face zilele de naștere la restaurant, mai ales de când este primar, pentru că are prea mulți invitați ca să-i ducă pe toți acasă.

Zanfir Iorguș a venit în Mangalia în 1983, împreună cu 10 colegi de la Facultatea Construcție Nave din Galați, cu gândul de a prelua șantierul naval din oraș. Nu a reușit să devină directorul șantierului, dar a reușit să pună mâna pe destinele urbei, fiind, de 11 ani, primarul Mangaliei.

Era prin anul 1983, când 11 tineri din Galați, absolvenți ai facultății de construcție nave, au venit în Mangalia cu țeluri mari. Cu patalamaua de ingineri la mână, băieții și-au propus ca, în doar câțiva ani, să preia conducerea șantierului naval. Printre ei se afla și Zanfir Iorguș, viitorul primar al orașului.
"Noi ne-am pus în minte să preluăm conducerea unui șantier tânăr. Ne-am gândit la Drobeta Turnu Severin și la Mangalia. Am votat democratic și am decis să mergem la Mangalia. Tot atunci am hotărât să fim uniți - dacă unul dintre noi ajunge sus, îi trage imediat și pe ceilalți după el", își amintește Iorguș, provocat la o discuție despre tinerețea și pasiunile sale.
La doar câteva săptămâni după ce au fost angajați în șantier, tinerii au început să urce în ierarhia funcțiilor. Curând, Iorguș a fost numit dispecer coordonator al unei nave aflate în construcție. "Trebuia să cunoști nava ca pe propria mână și să ai o viziune foarte bună a lucrărilor. Meseria asta m-a ajutat enorm când am devenit primar". Câțiva ani mai încolo, la doar 32 de ani, viitorul primar al Mangaliei ajungea cel mai tânăr director de producție din toate șantierele navale din România. Recunoaște că avea mulți bani, mai ales că se ocupa și cu agricultura și făcea inovații, care erau plătite bine în șantier.
Cu toate că avea tot ce îi trebuia, Iorguș își dorea să devină membru de PCR. Își dorea lucrul acesta deoarece nu putea altfel deveni inginer de garanție. "Îmi doream enorm să plec și eu cu vaporul în probe. Îl construiam și când trebuia să facă voiajul de probă de șase luni, trimiteau pe cineva care era membru", povestește Iorguș.
Ratase câteva înscrieri în partid, din cauza umorului său, și, în 1989, era "cu cartușul de țigări dat deja la secretarul de partid, ca să mă bage".
Printre bancuri cu comuniștii vremii și povestioare amuzante despre foștii lui șefi, Zanfir Iorguș ajunge mai aproape de zilele noastre, în 1996. Se înscrisese în PNȚCD, din respect pentru Corneliu Coposu, și nici prin gând nu-i trecuse să candideze la primărie. Din cauza unui coleg, care s-a retras, a ajuns să fie primarul municipiului Mangalia. Din 1996, el ocupă această funcție.

Marea pasiune, grădinăritul
Marea pasiune a primarului municipiului Mangalia, Zanfir Iorguș, este grădinăritul. Când nu se află la primărie sau prin vreo delegație, când nu discută treburi politice sau de administrație, edilul se retrage în grădina sa de acasă. O curte mare, cu gazon, alei pavate, pomi fructiferi și brazi. Într-un colț, primarul și-a făcut o mică grădină de legume. Acolo se află mândria lui - roșiile gigant. "Bat pariu că în nicio piață din Mangalia nu găsiți așa roșii. Sunt răsaduri atent alese, iar eu personal am grijă de ele", încearcă primarul să ne prindă într-un rămășag. Mai are ardei, castraveți, gogoșari. "Asta e pasiunea mea. Să mă ocup de grădină", spune Iorguș. Primarul își exersează această pasiune dinainte de Revoluție, când făcea bani frumoși din pepeni.
Dacă marea lui plăcere este grădinăritul, primarul Mangaliei detestă să meargă la restaurant. "Pur și simplu nu îmi place la restaurant. Nu este chin mai mare pentru mine decât protocoalele. Stau doar de nevoie", spune edilul. Recunoaște, totuși, că își face zilele de naștere la restaurant, mai ales de când este primar, pentru că are prea mulți invitați ca să-i ducă pe toți acasă.