Copiii, "contaminați" de stresul părinților

Stresul de la serviciu al părinților îi "contaminează" pe copii, afirmă Ellen Galinsky, de la Institutul pentru Familii și Muncă din New York, după chestionarea a 600 de părinți și 1.000 de copii.

În timp ce peste 50 % din părinți au presupus că odraslele lor vor să petreacă mai mult timp cu ei, majoritatea copiilor nu au pretins mai mult timp, ci ca părinții să nu mai fie stresați.

Astfel, răspunsul unui copil ("dacă părinții noștri ar fi mai puțin obosiți și stresați, copiii ar fi și ei mai puțin obosiți și stresați") sintetizează rezultatele unei cercetări care a demonstrat că americanii își aduc stresul de la serviciu acasă (chiar dacă nu își iau de lucru cu ei) doar prin starea lor, prin natura conversațiilor cu membrii familiei ori cele purtate la telefon.

Când unul din trei americani consideră că muncește prea mult, iar numărul de ore suplimentare a urcat la 10 pe săptămână în ultimii 30 de ani, copiii resimt și preiau asupra lor stresul părinților chiar și în tot mai puținul timp pe care îl petrec împreună.

La ultimul congres al Asociației Americane de Psihanaliză, s-a atras atenția că odraslele se prind foarte ușor când părinții sunt stresați (de pildă, doar observând că nu zâmbesc ca de obicei sau după cât de apăsat pășesc), devin obsedați de a-și spiona părinții (trag cu urechea) pentru a înțelege ce e cu aceștia și sfârșesc adesea prin a crede că ei sunt cumva vinovați de nemulțumirile lor zilnice.

Stresul de la serviciu al părinților îi "contaminează" pe copii, afirmă Ellen Galinsky, de la Institutul pentru Familii și Muncă din New York, după chestionarea a 600 de părinți și 1.000 de copii.

În timp ce peste 50 % din părinți au presupus că odraslele lor vor să petreacă mai mult timp cu ei, majoritatea copiilor nu au pretins mai mult timp, ci ca părinții să nu mai fie stresați.

Astfel, răspunsul unui copil ("dacă părinții noștri ar fi mai puțin obosiți și stresați, copiii ar fi și ei mai puțin obosiți și stresați") sintetizează rezultatele unei cercetări care a demonstrat că americanii își aduc stresul de la serviciu acasă (chiar dacă nu își iau de lucru cu ei) doar prin starea lor, prin natura conversațiilor cu membrii familiei ori cele purtate la telefon.

Când unul din trei americani consideră că muncește prea mult, iar numărul de ore suplimentare a urcat la 10 pe săptămână în ultimii 30 de ani, copiii resimt și preiau asupra lor stresul părinților chiar și în tot mai puținul timp pe care îl petrec împreună.

La ultimul congres al Asociației Americane de Psihanaliză, s-a atras atenția că odraslele se prind foarte ușor când părinții sunt stresați (de pildă, doar observând că nu zâmbesc ca de obicei sau după cât de apăsat pășesc), devin obsedați de a-și spiona părinții (trag cu urechea) pentru a înțelege ce e cu aceștia și sfârșesc adesea prin a crede că ei sunt cumva vinovați de nemulțumirile lor zilnice.