Copiii cu ADHD din România, tratați de părinți

Sunt gălăgioși, impulsivi, neatenți și incapabili de a duce la bun sfârșit însărcinările ce li se dau - principalele simptome prezente la copiii cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder), dar care sunt asociate adesea cu obrăznicia sau proasta creștere. Potrivit specialiștilor, zilnic, cinci dintre copiii care trec pragul Centrului de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța sunt diagnosticați cu ADHD.

Deficitul de atenție și hiperactivitatea sau ADHD este o afecțiune biologică a creierului. Până în prezent, specialiștii nu i-au determinat cauzele, dar se crede că pricina apariției este dezechilibrul între neurotransmițătorii creierului, substanțele care trimit semnalele între celulele nervoase. Medicii estimează că 3 - 7% dintre micuți, adică un copil dintr-o clasă de 30 de elevi suferă de ADHD. Mai mult, se pare că băiețeii sunt mai predispuși decât fetițele să dezvolte afecțiunea. Pentru un tratament corespunzător este nevoie ca diagnosticarea să fie făcută înaintea vârstei de șapte ani, iar părinții și specialiștii să colaboreze în aplicarea schemei terapeutice.

Componenta emotivă lipsește din tratament
Un studiu internațional realizat de Federația Mondială a Sănătății, împreună cu Haris Interactive și Eli Lilly and Company, la nivelul a nouă țări, arată însă că percepția părinților privind impactul pe care îl are ADHD asupra vieții copilului afectat diferă de cea a medicilor. La nivel internațional, studiul ADHD 360 a reliefat că medicii pun pe primul plan integrarea în societate, în vreme ce părinții accentuează necesitatea unei vieți fericite, în care copiii să devină adulți independenți.
Chestionarul a fost aplicat și în România, în februarie 2009, fiind completat de 82 de părinți care au copii cu ADHD și de 75 de medici.
Spre deosebire de părinții intervievați în cadrul studiului ADHD 360, cei din țara noastră consideră că integrarea într-un colectiv este cel mai important aspect pentru un viitor bun. Totodată, ei sunt de părere că principalele dificultăți întâmpinate de micuții cu ADHD sunt cele legate de experiențele sociale: nu au prieteni, nu sunt invitați la petreceri. "Dificultățile sociale și emoționale sunt recunoscute de părinții români. Dar dezvoltarea emoțională și cea socială nu au fost cuprinse în schemele de tratament, iar părinții consideră că terapiile nu sunt aplicate corespunzător. De altfel, dificultățile emoționale sunt considerate mai importante, căci duc la depresie, izolare și chiar psihopatie. Trebuie să abordăm și noi, în schema de tratament, modalități de îmbunătățire a dezvoltării emoționale", a afirmat dr. Gina Goleșteanu, șeful Centrului de Sănătate Mintală. Conform studiului, părinții consideră important ca în urma tratamentului copilul să se integreze în societate, să urmeze o facultate, să mențină un loc de muncă stabil și să întemeieze o familie. 9 din 10 părinți din țara noastră sunt îngrijorați că micuții cu ADHD nu vor avea niciunul dintre beneficiile enumerate.

Părinții suplinesc pregătirea profesională a specialiștilor
Medicii din țara noastră vor trebui însă să țină seama și de o altă realitate: posibilitățile de realizare a terapiei necesare diferă de cele din străinătate. Peste hotare, părinții au la dispoziție centre de specialitate unde copiii cu ADHD pot urma tratamente individualizate, iar ședințele, zilnice, durează până la trei ore.
În România, greul este dus de părinți. "La noi, în primul rând trebuie liniștit părintele care este disperat și se simte vinovat, căci toată lumea îi vorbește de rău copilul. De obicei mama este cea care vine și descoperă că și soțul, care dă cu pumnul în masă, care este impulsiv și schimbă locul de muncă în mod frecvent, mai ales în perioada aceasta de restriște, suferă de ADHD. Afecțiunea are o condiție genetică, ereditară, aspect pe care i-l explicăm. Apoi consultă tot felul de specialiști și fiecare îi spune cum trebuie să reacționeze, ce trebuie să facă. În final, părinții sunt cei care trebuie să compenseze orele terapeutice", a arătat dr. Gina Goleșteanu, cu privire la modul în care este abordat ADHD în țara noastră.
Spre deosebire de anii trecuți, când afecțiunea era frecvent asimilată obrăzniciei și proastei educații primite de minor, în prezent specialiștii se bucură de sprijinul cadrelor didactice care privesc cu alți ochi problematica ADHD. Cu toate acestea, lipsurile sunt numeroase. "Stăm prost la servicii specializate pentru ADHD. Ne lipsește, în primul rând, acea «școală a părinților», în care să li se explice modul de lucru cu minorul cu ADHD, faptul că are nevoie de agendă de lucru, de pauze dese și de recompense", a adăugat specialistul.

Avem specialiști, nu și dotări
Constanța se numără printre județele unde incidența ADHD este ridicată. Astfel, zilnic, cinci dintre micuții care ajung la Centrul de Sănătate Mintală sunt diagnosticați cu ADHD. "Personal există, căci suntem 14 specialiști în prezent, printre care asistenți sociali, psihopedagogi. Dar nu avem spațiul necesar, iar baza materială este redusă", a arătat șeful Centrului de Sănătate Mintală. De altfel, medicii duc lipsa unui banal computer, care să le asigure realizarea unei evidențe electronice a pacienților.
Tratamentul unui copil cu ADHD durează, în medie, trei ani, ne-a specificat dr. Mihaela Mătărângă, medic primar neuropsihiatrie. Deși vindecarea nu este completă, bolnavul va putea închega relații sociale și va putea trăi independent. În caz contrar, copilul cu ADHD va ajunge un adult depresiv, care va avea dificultăți în relaționare și nu va putea menține un loc de muncă.